Intr-o dimineata, am coborat scarile si am ramas fara cuvinte – fiica mea de 17 ani dormea pe canapea GOALA, langa un tanar… cred ca au avut o noapte de “munca grea”. Am mers in bucatarie linistit, am facut micul dejun… m-am intors la etaj si mi-am rugat sotia, fiul si cealalta fiica (mai mica) sa faca liniste pentru ca exista oameni care inca dorm in casa asta.

Masa la care servim mancarea este in celalalt capat al camerei, la aproximativ 6 metri de canapea… dar chiar in fata canapelei. Cu toti ne-am asezat la masa si am tipat “TINEREEEE!!!” – niciodata nu am vazut pe cineva care sa se trezeasca si sa treaca de la orizontala la verticala atat de repede.

“Micul dejun este gata!” – i-am spus cu un ton care sa il faca sa inteleaga ca i-as scoate cu placere sufletul din corp. Am tras scaunul de langa mine si i-am facut semn: “Stai jos!“. Ceilalti membri ai familiei erau tacuti, uitandu-se cu mare atentie pe sub ochi fix la mine.

Trebuie sa fi fost cel mai dificil drum de trecut pentru acest tanar cu fundul gol; dupa ce s-a imbracat cu hainele care erau aruncate langa masa, el s-a asezat pe scaun. Fiul meu l-a batut pe umar, l-a privit in ochi, a oftat si a clatinat din cap.

Tanarul parea sa fie din ce in ce mai speriat incat ajungeai sa ii mirosi frica. Cu cel mai bun accent rusesc pe care l-am gasit am spus:

“Prietene, o sa iti pun o singura intrebare. Raspunsul pe care mi-l dai este foarte important… pentru tine.” La auzul vocii mele, a inceput sa transpire.

“Iti plac pisicile?“

Era un tip foarte placut si parea prietenos; clar needucat, insa nu prost. Era ceva ciudat la el. Fiica mea ma asigurase ca este un baiat atent. Ea il cunostea de aproximativ o luna. Incepand cu acea dimineata, el a venit in vizita in fiecare zi, insa niciodata nu a mai ramas peste noapte la noi.

In fiecare dimineata, el venea cu bicicleta pentru a imi conduce fiica la scoala, dupa ce termina orele o aducea acasa si o ajuta sa isi faca temele. Avea grija de ea cand era bolnava si noi eram la munca.

A investit timp si efort in aceasta relatie. Avea rabdarea unui inger cand fiica mea avea una din crizele ei de adolescenta.

La opt luni de la marea intamplare… fiul meu a venit la mine. Se pare ca se interesase despre acest tanar; am fost socat cand am aflat ca era fara adapost. Tatal sau abuziv s-a sinucis, iar mama lui, dependenta de droguri, a plecat de acasa la trei saptamani de la moartea tatalui si nu s-a mai intors. Au locuit intr-o rulota inchiriata.

El avea 15 ani cand s-a intamplat tragedia; apoi a fost nevoit sa elibereze rulota. Timp de trei ani a trait pe strazi, a dormit in parcuri sau in moteluri ieftine. Si-a gasit un job in constructii.

Cand am aflat toate astea m-am gandit ca trebuie sa fac ceva. Cunosteam un baiat de 18-19 ani, politicos, cu zambetul pe buze tot timpul… care demonstra de fiecare data ca ii pasa, ca vrea sa ajute si ca imi poate face copilul fericit. Era un copil care niciodata nu a avut sansa de a fi copil.

Stiam ca nu este un membru al familiei, insa ne apropiasem destul de mult de el; fiul meu il vedea ca pe un prieten. Fiica mea il iubea neconditionat, iar instinctul matern al sotiei mele parea ca s-a extins. Si eu? Ei bine, uneori si eu stateam cu grija pentru el. Voiam ca el sa fie fericit.

I-am spus sotiei mele si fiicei mai mici ce am aflat. Au plans. A fost un moment dificil pentru familia mea. Am fost dezamagit de fiica cea mare; stia, insa nu ne-a spus nimic. Putea sa ne spuna. Il iubea… insa in fiecare seara il lasa sa plece.. UNDE?

Urmatoarea zi i-am dat o cheie de la casa noastra. I-am spus ca il asteptam acasa in fiecare seara. ACASA. In urmatoarele cateva saptamani i-am aranjat singura camera pe care o mai aveam libera si l-am luat la cumparaturi pentru mobilier. Era foarte bun in a construi lucruri. Voia sa fie propriul sau sef, ii placea foarte mult munca pe care o facea.

Asta a fost in anul 2000. Acum, 15 ani mai tarziu, fiul meu gasit pe strazi si fiica mea au o afacere de succes. Ne-au oferit trei nepoti minunati. sursa material: reddit / www.kudika.ro