Anunţ

Eram epuizati. Casa noastra era scoasa la vanzare. Fiica cea mica, Penny, era doar un bebelus, iar ceilalti copii ai nostri aveau cinci si trei ani. Intr-o seara am hotarat ca pentru a avea amintiri frumoase, am putea merge la un targ impreuna cu copiii nostri. Am impins caruciorul in jurul animalelor din hambar si am cumparat vata de zahar, apoi ne-am pus la coada pentru a cumpara bilete pentru tiribombe.

Nicholas, cel mai mare copil al nostru, era in al noualea cer, tragandu-ne dupa el in timp ce se dadea in toate masinutele posibile, uneori de doua sau chiar trei ori. Fiica mijlocie, Abby, era prea speriata pentru a se urca in vreo masinuta.

Sotul meu a incercat sa o incurajeze, insa ea tot spunea NU si NU.

La inceput, am fost putin frustrata. Trecuseram pe langa aceste masinute si trenulete de multe ori in trecut si de fiecare data ne ruga sa oprim masina pentru a se urca si ea. Voia sa se dea chiar si in carusel. Insa acum avea lacrimi in ochi si vedeam ca ii era teama cand statea langa roata cea mare.

In timp ce il ascultam pe Eddie, sotul meu, cum incerca sa o convinga sa se urce pentru o plimbare, inima mea s-a oprit. El era un tata bun. Voia doar sa o ajute sa isi depaseasca frica si sa se distreze.

Haide, draga mea! Voi fi langa tine tot timpul. Nu trebuie sa fii speriata. Poti avea incredere in mine. Te iubesc.” – ii spunea el.

Stiam… Stiam ca in 10, 12 sau 20 de ani va auzi aceleasi cuvinte de la un alt baiat sau alt barbat… dar miza va fi mult mai mare.

Si cand fiicele mele vor auzi aceste cuvinte, si stiu ca le vor auzi, vreau ca ele sa fie capabile sa spuna NU – si sa o spuna de multe ori daca simt nevoia. Chiar si dupa ce vor spune aceste cuvinte, inca va exista ispita si multi vor incerca sa profite de ele.

Este de datoria noastra sa le invatam ca nu trebuie sa faca ceva de care sa le fie teama, care sa le faca sa se simta inconfortabil. Chiar daca asta inseamna ca cineva va fi dezamagit. Chiar daca acel cineva este tatal lor sau dragostea vietii lor.

NU inseamna NU. Intotdeauna.

Le putem spune asta cu cuvintele noastre, dar daca nu au vazut in realitate, cum pot intelege?

Daca tot timpul au fost indemnate sa faca lucruri care nu le-au placut doar pentru distractie si pentru a face alte persoane fericite, cum ne putem astepta sa isi impuna punctul de vedere atunci cand trebuie?

Trebuie sa le aratam fiicelor noastre (si fiilor nostri) CHIAR ACUM ca le respectam decizia cand spun NU. Nu conteaza ca are doar trei ani sau ca eu stiu ca se va distra in carusel daca va incerca.

Mi-am tras sotul deoparte si i-am explicat ceea ce am crezut ca trebuie pentru a intelege… si a fost de acord cu mine.

Vazand usurarea din ochii fiicei mele in momentul in care tatal ei a imbratisat-o si i-a spus ca niciodata nu o va face sa faca ceva ce nu vrea… a meritat un milion de bilete la carusel irosite. sursa material: huffingtonpost / www.kudika.ro

Anunţ