Anunţ

Mainile mele tineau pungile umplute cu sandwichuri, cateva mere si sticlutele de lapte ale copiilor. Ma luptam cu fermoarul geantei mele, incercand disperata sa scot portofelul. Fiica mea se invartea in jurul meu, tragand de rochie de fiecare data cand ajungea in fata mea. Sotul meu tinea in brate fiul nostru, in timp ce micutul incerca sa isi scoata de pe cap palaria de soare.

Mi-am dat seama ca niciunul nu mai avea rabdare, asa ca i-am trimis pe toti trei la masina, sa ma astepte. Ne pregateam pentru o zi de plaja. Cu greu am scos cardul din portofel… si doar ce m-am uitat pentru o secunda in ochii casierei… iar ea, cu un zambet ironic pe buze, m-a intrebat:

“Inca un copil pe drum, nu?”

Am incremenit. Am simtit ca scot fum pe nari si ca unghiile imi lasa semne zdravene in palme de la cat de inclestate imi erau mainile.

“Scuza-ma…?” – am intrebat-o.

“Esti gravida, nu?” – mi-a spus eu.

Cu siguranta privirea mea a asigurat-o ca nu, nu sunt insarcinata.

Apoi femeia a inceput cu un sir de “Imi pare rau”, in timp ce eu incercam sa bag cat mai repede toate produsele in sacose. Apoi, extrem de emotionata si deranjata de tot ce se intamplase si stiind ca toti ochii erau acum pe bine am spus doar “Si mie imi pare rau ca ai spus asta.”

Am uitat de servetele. In iesirea mea jenanta am luat totul, cu exceptia servetelelor. Dar nici nu m-am mai intors. Am sarit pe scaunul masinii si am privit in gol. Am cedat, apoi m-am aplecat catre sotul meu si am incercat sa ii spun, in soapta, ce mi se intamplase.

Oare era din cauza rochiei? Tocmai ce o cumparasem. Imi placea la nebunie.

Oare era burtica mea rotunjoara? De acolo au venit cei doi copii ai mei.

Oare femeia de la casa nu stie sa faca conversatie?

Mi-am dat ochii peste cap si am lasat-o balta. M-am uitat la copiii mei, erau gata pentru plaja in timp ce isi mancau masa de pranz. Bineinteles ca orice faceam, gandul meu era tot la acest moment penibil.

Sa tin o dieta mai drastica? Sa merg mai des la sala? Sa ma infometez? Si, in timp ce imi faceam tot felul de idei in cap, m-am uitat catre familia mea. Toti trei se jucau in nisip, radeau si erau fericiti… iar eu stateam si imi plangeam de mila. Atunci am luat o decizie: sa nu las ca un comentariu prost sa imi distruga aceasta zi minunata petrecuta alaturi de cei mai speciali oameni din viata mea.

Am sarit de pe sezlong si m-am jucat cu copiii; am construit un castel urias de nisip, am facut un sant cu apa si am inotat. La un moment dat, o femeie a venit la mine si m-a intrebat de unde am cumparat costumul de baie – pentru ca ii placea foarte mult. Am zambit. In loc de a ma intreba despre corpul meu, intreaba-ma mai degraba despre copiii mei, despre ce am mai citit, despre urmatoarea vacanta, despre ce fac in weekend sau despre hobby-ul meu preferat.

Mi-am dat seama ca, la un moment dat al vietii mele, acest comentariu m-ar fi tras in jos si m-ar fi facut sa imi urasc corpul. Astazi a fost diferit.

Eu il accept asa cum este, sotul meu il accepta asa cum este. Da, asa arat si sunt multumita cu asta. Iubeste ceea ce esti! sursa material: scarymommy.com / kudika.ro

Anunţ