“Primăvara. Furnica sapă, pune semințe, face straturi.. Apare și greierele. – Ce faci, greierașule? – Merg la un tenis cu băieții. – Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți fac! – Da, da, bine…. Vara. Furnica adună, seceră, cosește. Trece greierele, cu o chitară sub braț. – Ce faci, mă? – Mă duc să cânt cu băieții în parc. – Să nu uiți: de la mine să nu ceri de mâncare. Toamna.
Furnica culegea de zor, făcea dulcețuri, punea conserve. Trece greierul, tot cu chitara sub braț. – Ce faci, mă? – Mă duc să cânt cu băieții în bar. – Bine, mă, da’ la muncă nu vii până la iarnă? Vine iarna. Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul. – Ce faci, greierașule? – Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara. – Bine, greierașule, baftă. Și dacă-l vezi pe unu’, Topârceanu, zi-i că-mi bag picioarele în “Balada” lui!”
Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.