Jenny era o fetita frumoasa de cinci ani, cu ochii stralucitori. Intr-o zi, in timp ce era in magazin impreuna cu mama ei a vazut un colier de perle false care costa 2,5 dolari…

Jenny era o fetita frumoasa de 5 ani, cu ochi stralucitori. Intr-o zi, in timp ce era intr-un magazin cu mama ei, a vazut un colier de perle false care costa 2,5 dolari. Cat de mult si-l dorea! A intrebat-o pe mama ei daca il cumpara si ea i-a raspuns: “Facem o intelegere, eu iti cumpar colierul si cand ajungem acasa, facem o lista de lucruri pe care le-ai putea face tu ca sa-l poti plati, bine?”. Jenny a fost de acurd si mama ei i-a cumparat colierul.

Jenny se straduia in fiecare zi sa faca toate treburile pentru a putea plati. In scurt timp, si-a platit datoria. Jenny isi iubea perlele! Le purta pretutindeni: la gradinita, cand dormea si cand iesea cu mama ei.

Jenny avea un tata care o iubea foarte mult. Cand mergea la culcare, el se ridica din fotoliul sau favorit ca sa-i citeasca povestea preferata. Intr-o noapte, dupa ce i-a citit povestea i-a zis: “Jenny, tu ma iubesti?” “Oh, da, tata”. “Atunci daruieste-mi mie perlele tale”, i-a cerut el. “Oh, tata, nu perlele -a zis Jenny. Dar ti-o dau pe Rosita, papusa mea preferata. Mai stii care? Mi-ai facut-o cadou anul trecut de ziua mea. Ti-o dau cu lucrusoarele ei cu tot. E bine tata?” “Oh, nu fetita mea, lasa, nu conteaza” si sarutand-o pe obraji, i-a zis: “Noapte buna micuto!”. 

O saptamana mai tarziu, tatal o intreaba din nou, dupa ce ii citeste povestea: “Jenny, ma iubesti?”. “Oh, da tata, sti cat de mult te iubesc!” i/a raspuns ea. “Atunci da/mi mie perlele tale”. “Oh, tata, nu perlele; dar ti-l dau pe Lazos, calul meu de jucarie. Este preferatul meu, parul lui e atat de moale si poti sa te joci cu el si sa-i faci codite”. “Oh, nu, fetito, lasa” si i-a zis la ureche: “Somn usor!”

Dupa cateva zile, cand tatal intra in dormitor sa-i citeasca povestea, Jenny statea pe pat si cu tremur in voce i-a zis: “Ia, tata” si i-a intis mana. A deschis palma: in ea se afla pretiosul colier. Tatal, cu o mana a luat colierul de plastic si cu cealalta a scos din buzunar o cutiuta de catifea albastra. In cutiuta erau superbe perle adevarate. Le pastrase acolo, asteptand ca Jenny sa renunte la acel lucru ieftin ca sa-i poata oferi unul de valoare.

Asa e si cu tatal nostru ceresc. El asteapta ca noi sa renuntam la lucrurile fara valoare din viata noastra pentru ca El sa ne dea comori nepretuite…