Anunţ

În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus: ”Trebuie să-ţi vorbesc”. Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am vazut durerea in ochii ei… acea tristeţe care îmi blochează gura. Mi-am facut curaj şi i-am spus: ” Vreau sa divorţam” . Ea, dezgustată de întrebarea mea a spus încet: ”De ce?”. 

În acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea voia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut răspunde. Îmi ierduse inima din cauza altei femei, Ana. N-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea. Eram aşa de trist…

M-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spunea ca sotiei mele i-ar rămâne casa, masina si 30% din magazin. Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt intr-o mie de bucăţi ”Cum, am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”. 
Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine, pentru toate energiile, dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns încontinuu. Era furioasă şi dezamăgită. Ideea de divorţ a inceput să devină realitate.

Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor, scria. Nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare. Eram foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana. In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou. M-am întors şi am continuat să dorm. 
Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine cu niste condiţii pentru a accepta divorţul. Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina si nici magazinul. Maine incepea o noua luna. În acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu s-a intamplat. Raţionamentul său a fost simplu:” Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.” Am fost de acord. Cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere: ” Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti. Atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire”.

Am crezut ca si-a pierdut mințile, dar am fost de acord. I-am povestit Anei. Ana a inceput sa râdă spundând: ”Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta, spune-i ca esti al meu”. 
De mult timp eu si sotia mea nu am mai avut o lungă “confidenţialitate”. Aşa că, atunci când am luat-o prima zi in braţe, am fost atât jenat… dar fiul nostru era în urma noastra si ne aplauda spunand : ”Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe”.

Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Am mers zece metri cu soţia mea în braţele. Ea a închis ochii şi a spus încet:. ”Nu-i spune nimic despre divorţ, te rog” . Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca. 

A doua zi am fost mai relaxat. Ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Mi-am dat seama ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea… am realizat ca nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe fată, fire de păr albe…! M-am intrebat: “ce am făcut de am transformat-o, astfel?” 
A patra zi, luând-o în braţe cum se intampla în fiecare dimineaţă, am simţit că intimitatea s-a întors la noi. Aceasta a fost femeia care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil… Simteam ca urma sa ne apropiem mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana. 

În fiecare zi mi-a fost mult mai uşor să o ridic si luna a trecut repede. Credeam ca am fost obisnuit sa o ridic şi pentru că in fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejeră. Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce să poarte. A încercat totul şi a zis: ”Hainele imi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate. Deci, de accea era asa de uşoară. Am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei. Fiul nostru a intrat brusc în camera şi a spus: ”Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate și am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorțul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă, atunci când ne-am casatorit. Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:” Nu mi-am dat seama că mi-am pierdut intimitatea cu tine”. 

Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas acasa. M-am dus la muncă, dar la un moment dat am trecut prin fata casei Anei. M-am oprit şi am fugit în sus pe scări, ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ”Iarta-ma, dar nu vreau sa divorţez de soţia mea. S-a uitat la mine şi a spus: ”Eşti nebun? ” I-am răspuns:” Nu, e doar că îmi iubesc soţia. A fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am indepartat, dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru tot restul vietii mele!” 
Ana mi-a dat o palmă si mi-a închis ușa în față. Am plecat repede, am condus şi m-am oprit la un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin m-a intrebat: ”Ce vreti sa scrieti pe bilet? ”. „ Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va desparti! “
Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în cameră, fericit şi cu un zâmbet pe buze. Dar soţia mea era întinsă pe jos… moartă. Ea lupta împotriva cancerului, iar eu, în loc sa imi dau seama ce se intamplă, am fost ocupat cu Ana. 
Sotia mea îmi ceruse acea perioadă de timp, pentru că ştia că era pe moarte. Insă, pentru ca fiul nostru să nu sufere traume, trebuia să-i rămână imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare.

Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casă… nu mașină… nu bani. Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viață frumoasă și o căsnicie perfectă. Să încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită. Întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase povești de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până când nu îl pierdem….

Anunţ