ION: Mai Vasalie, da-mi un chil de palinca pana ce-o fac pe a me.
VASALIE: ia mai Ioane, ca doar suntem preteni.
ION, dupa doua zile: Mai Vasalie, mai da-mi un chil de pailnca ma, ca n-am
reusit s-o fac.
VASALIE: Ia ma Ioane, ca o s-o faci azi mane si tu.
ION dupa o saptamana venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria
lui si zice: Tu, Marie, daca vine la noi zi-i ca nu-s acasa (si se baga sub
pat).
Vine Ion si zice: Ziua buna Marie! Ziua buna Ioane. Apai Vasalie une-i? Nu-i
acasa, zice ea. No, eu am vinit cu ale doua chile de palinca si cu inca o
jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua.
Daca Vasalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se-ncalzesc, se
suie-n pat si s-apuca de treaba. Vasalie de sub pat aude, simte oarece si
cugeta adanc:
Tui mama ei de treaba! Ce sa fac? Pusca am, gloante am, dar nu-s acasa.
