Exista o legenda cu privire la “Cina cea de taina” a lui da Vinci…

Cand a conceput aceasta scena, Leonardo s-a izbit de o mare dificultate: trebuia sa picteze Binele – sub chipul lui Iisus – si Raul – sub chipul lui Iuda.

Si-a intrerupt lucrul la jumatate, pana cand avea sa gaseasca modelele ideale.

Intr-o zi, in timp ce asista la repetitita unui cor bisericesc, a vazut intr-unul din baieti imaginea desavarsita a lui Hristos.

L-a invitat la el in atelier si i-a reprodus trasaturile in studii si schite.

Au trecut 3 ani…Cina cea de Taina era aproape gata – da Vinci insa, nu gasise modelul ideal pentru Iuda.

Cardinalul care raspundea de biserica, incepu sa-l preseze, cerindu-i sa ispraveasca numaidecat fresca.

Dupa mai multe zile, pictorul a intalnit un tanar imbatranit prematur, zdrentaros, beat, lungit in sant. Cu mare greutate, ajutoarele sale il dusera pana la biserica, unde urma sa-i picteze chipul fara schite prealabile.

Da Vinci se apuca sa picteze uimit de trasaturile necredintei, ale pacatului, ale egoismului atat de bine imprimate pe fata lui.

Cand pictorul a terminat, cersetorul, revenindu-si oarecum din betie, deschise ochii si vazu pictura din fata lui. Un amestec de uimire si tristete ii aparu pe chip si zise:
– Am mai vazut pictura asta!
– Cand? Intreba da Vinci surprins.
– Acum 3 ani, inainte de a fi pierdut tot ce aveam.

Pe vremea aceea, cantam in corul bisericii si duceam o viata plina de vise, iar artistul m-a convins sa pozez ca model pentru chipul lui Iisus.

Se pare ca Binele si Raul au unul si acelasi chip, totul depinde de momentul in care unul sau altul taie calea oricarei fiinte umane. ”sursa: www.andreilaslau.ro

Legenda cinei cea de taină fb

“Draga mea fiica, in ziua in care ma vezi batrana te rog sa ai rabdare cu mine si, cel mai important, incearca sa intelegi prin ce trec. Chiar si atunci cand vom vorbi, daca repet acelasi lucru de 100 de ori, nu ma intrerupe zicand ‘Ai spus asta acum un minut’… Doar asculta, te rog. Incearca sa iti amintesti de clipele in care erai mica si iti citeam aceeasi poveste in fiecare seara pana cand adormeai.

Atunci cand nu voi dori sa imi faci baie, nu fii suparata pe mine si nu ma brusca. Aminteste-ti cand trebuia sa alerg dupa tine si incercam sa te bag sub dus cand erai doar o fetita.

Cand vei vedea ca nu ma voi descurca cu tehnologia, ofera-mi timp sa invat si nu imi arunca priviri urate. Iti amintesti cand te incercam sa te invat sa mananci, sa te imbraci, sa iti prinzi parul zi de zi? In ziua in care ma vezi ca imbatranesc te rog sa ai rabdare si sa intelegi prin ce trec.

Daca intamplator uit despre ce vorbim, ofera-mi posibilitatea de a imi aminti si, daca nu reusesc, nu fii nervoasa, suparata sau aroganta. Trebuie sa stii doar ca cel mai important lucru pentru mine este sa fiu in preajma ta.

Si cand picioarele mele obosite si batrane nu ma lasa sa ma misc la fel de repede ca inainte, da-mi mana ta asa cum si eu ti-o dadeam pe a mea cand te-am invatat sa mergi.

Cand vor veni acele zile, nu fii trista… doar fii alaturi de mine si intelege-ma. Vreau doar sa ajung la finalul vietii inconjurata de dragoste. Voi aprecia si iti voi multumi pentru darul timpului si pentru toate clipele frumoase pe care le-am avut impreuna. Cu un zambet mare si o imbratisare uriasa, vreau sa iti spun ca te-am iubit intotdeauna, draga mea fiica.” (acest text ii apartine lui Guillermo Peña) sursa: www.kudika.ro

Doi ingeri calatoreau pe pamant sub chip de oameni; ei s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii bogate. Familia a fost nepoliticoasa si a refuzat ca ingerii sa doarma in camera de oaspeti, asa ca le-a cerut sa mearga intr-un spatiu mic din spatele subsolului rece.

In timp ce isi faceau patul pe podeaua tare, ingerul mai in varsta a vazut o gaura in perete si a reparat-o. Cand ingerul tanar l-a intrebat de ce, primul a raspuns: “Lucrurile nu sunt intodeauna ceea ce par.”

In urmatoarea noapte, cei doi ingeri au ajuns sa doarma in casa unui fermier foarte sarac, insa prietenos. Acesta avea o sotie minunata, care a avut grija ca ingerii sa se simta ca acasa.

Dupa ce au mancat, barbatul si femeia au lasat ingerii sa doarma in patul lor mare pentru a se odihni mai bine. Cand s-au trezit in dimineata urmatoare, ingerii i-au gasit pe cei doi in lacrimi. Singura lor vaca, al carui lapte era singurul venit, zacea moarta in fata casei.

Ingerul mai mic s-a infuriat si l-a intrebat pe ingerul mai mare: “Cum ai putut lasa sa se intample asa ceva? Primul om avea totul, dar tu l-ai ajutat… A doua familie avea foarte putine lucruri, dar a fost dispusa sa imparta totul cu noi.. si ai lasat ca vaca sa moara.”

“Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par.” – a raspuns ingerul mai mare.

“Cand am stat in subsolul de la conacul acela urias, am observat ca erau depozitate gramezi de aur in acea gaura in perete. Vazand ca proprietarul era atat de lacom si obsedat de avere, am astupat gaura pentru a nu gasi comoara. Apoi, noaptea trecuta, cand noi dormeam in patul fermierului, ingerul mortii a venit pentru a lua cu el femeia barbatului. I-am dat la schimba vaca. Lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par.” – a adaugat acesta.

Uneori asta este exact ceea ce se intampla cand lucrurile nu ies asa cum ne asteptam. 

Daca iti este greu sa adormi la noapte, aminteste-ti de familia fara adapost care nu are nici macar un pat pe care sa se intinda. Daca esti blocat in trafic, nu dispera… exista oameni in aceasta lume pentru care condusul este un privilegiu. Daca ai o zi proasta la locul de munca gandeste-te la barbatul care pleaca de acasa pentru luni intregi sau chiar un an pentru a strange bani pentru a isi hrani familia. sursa: www.kudika.ro

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.