Anunţ

Raşela telefonează acasă, cu respiraţia tăiată, ca să anunţe vestea cea mare:
– Mamă, m-am măritat.

– Mazal tov!

– Dar să ştii, mamă, nu e evreu…

– Ei şi! Eu n-am prejudecăţi!

– Să ştii, însă mamă, că e şi negru.

– Nu-i nimic. Eu am spus întotdeauna că omul trebuie să fie tolerant.

– Eu, ţie, nu pot să-ţi ascund nimic, mamă. E şomer.

– Înseamnă că ai să-l întreţii tu. O nevastă trebuie să-şi ajute soţul.

– Dar, mamă, dar după toate astea, n-avem nici locuinţă.

– Nu-ţi face probleme, dragă. O să staţi la noi.

– Da, dar voi n-aveţi decât un singur dormitor.

– Tu şi cu noul tău soţ o să dormiţi în pat, iar tata o să doarmă pe canapea în sufragerie.

– Şi tu, mamă, unde o să dormi?

– În privinţa mea nu trebuie să-ţi faci griji. Eu, oricum, în clipa când o să închid telefonul o să cad jos mo*rtă.

Anunţ