Anunţ

Saptamana trecuta eram la cumparaturi cand o batranica draguta, slabuta si foarte mica a venit la mine. Cu o privire trista, m-a rugat sa ii iau o punga de faina de pe raft pentru ca ea nu poate ajunge la produse.

I-am zambit, am luat punga de faina si am pus-o in cosul ei. Mi-a multumit uitandu-se fix in ochii mei. Atunci mi-am dat seama ca era singura, asa ca am inceput o conversatie cu ea. Am aflat ca sotul ei era cel care o ajuta tot timpul cand mergea la cumparaturi; fiind inalt, el ii lua toate produsele de care avea nevoie (chiar si de pe cele mai inalte rafturi) si tot el ii cara cosul de cumparaturi.

“Avea asa mare grija de mine. Era cel mai bun om din lume.” – a spus ea cu lacrimi in ochi.

Nu am vrut sa o intreb unde este, insa ea imediat a continuat: “Din pacate, boala l-a invins si a plecat de langa mine.”… Lacrimile ii curgeau siroaie pe obraji.

Am mai aflat ca este singura si ca cei trei copii ai sai sunt plecati din tara, nefiind nimeni care sa o ajute cand are nevoie.

M-a emotionat atat de tare povestea ei incat i-am luat imediat cosul de cumparaturi si am decis sa o ajut cu tot ce avea nevoie. Am lasat-o in fata casei sale, statea la doar cateva minute de mine.

Inainte de a pleca, am indraznit sa o intreb daca o pot vizita saptamanal pentru a merge impreuna la cumparaturi. Nici nu terminasem fraza si ea era deja cu bratele in jurul meu. Acea imbratisare calda m-a facut sa realizez ca un act mic poate inseamna mult pentru oamenii singuri.

I-am dat numarul meu, spunandu-i ca daca are nevoie de ceva sa nu ezite sa ma sune. Maine mergem sa ne facem cumparaturile impreuna.  sursa: www.kudika.ro

Anunţ