Anunţ

Tamplarul pe care l-am angajat sa ma ajute sa restaurez o parte din casa tocmai ce terminase prima zi dificila la locul de munca. O pana de cauciuc il facuse sa piarda o ora de munca, un fierastrau electric rupt, iar acum masina lui veche refuza sa mai porneasca. M-am oferit sa il duc acasa; pe drum el a fost foarte tacut, nu a scos nicio vorba.

La sosire in fata casei lui, barbatul m-a invitat sa ii intalnesc familia. In timp ce mergeam spre usa din fata, el s-a oprit la un copac mic, atingand varfurile ramurilor cu ambele maini. Cand a deschis usa de la casa… a suferit o transformare uimitoare. Fata lui trista a fost incununata de zambete si a imbratisat imediat cei doi copii draguti; cu micutii in brate, el a mers la sotia lui si i-a oferit un sarut. Se vedea fericire pe fata lui.

Mai tarziu, m-a condus la masina. Am trecut pe langa copac… si curiozitatea mea m-a dat de gol. Nu am putut rezista, asa ca l-am intrebat de ce a atins ramurile copacului.

“Oh, acesta este copacul meu cu probleme.” – a raspuns el.

“Stiu ca nu pot face nimic pentru a nu mai avea probleme la locul de munca, dar un lucru este sigur: necazurile nu trebuie sa stea in casa, alaturi de sotia si copiii mei. Asa ca doar le atarn in copac in fiecare seara cand vin acas… Apoi, dimineata, le iau din nou cu mine.”

A facut o pauza, apoi a continuat zambind: “Stiti ce este cel mai ciudat? Cand ies dimineata sa le iau din nou cu mine, nu mai sunt atat de multe… si parca pana si cele mai dificile par mult mai usor de indurat.” sursa: kudika.ro

Anunţ