Un copil de cativa anisori a mers in cautarea lui Dumnezeu.
Un baietel a vrut sa il vada pe Dumnezeu. El si-a pus in ghiozdan doua tricouri si un pachet de biscuiti si a inceput calatoria. A mers mult… si a obosit. S-a asezat pe o banca dintr-un parc si a deschis pachetelul de biscuiti pentru a manca. Pe banca de langa el era o batranica trista, cu capul plecat… s-a dus la ea si i-a oferit un biscuitel.
Batranica a zambit cu recunostinta si a intins mana catre pachetel. Baiatul era incantat. S-a asezat langa ea… nimeni nu a spus un cuvant. Au trecut ore… si cei doi se uitau la cati oameni isi vad de treburile lor, neobservandu-i.
S-a facut seara si intunericul s-a lasat peste oras. Baiatul a hotarat ca este timpul sa se intoarca acasa. S-a ridicat de pe banca, si-a pus ghiozdanelul la spate si a plecat. A facut cativa pasi, apoi s-a oprit; s-a intors si a vazut ca femeia isi plecase din nou privirea trista catre pamant. Asa ca s-a intors si a imbratisat-o cu manutele lui calde. In acel moment femeia a zambti si l-a sarutat pe frunte.
Cand baiatul a ajuns acasa, mama lui a fost surprinsa de bucuria de pe fata lui:
“Ce ai facut azi de esti atat de fericit?”
El a raspuns: “Am stat in parc cu Dumnezeu… Si hai sa iti mai spun ceva. Are cel mai frumos zambet pe care l-am vazut in viata mea!”
Intre timp, batranica s-a intors acasa. Radia de bucurie; fiul ei era curios ce s-a intamplat asa ca a intrebat-o:
“Mama, ce ai facut astazi de esti atat de fericita?”
Raspunsul ei: “Am mancat biscuiti in parc cu Dumnezeu.”
Inainte ca fiul ei sa raspunda, batranica a adaugat: “Stii… este mult mai tanar decat ma asteptam.”
Am ajuns sa nu mai apreciem puterea unei atingeri, a unui zambet, a unei vorbe frumoase, a unui compliment sincer sau al oricarui act mic de iubire… Toate acestea au posibilitatea de a schimba o viata.
Amintiti-va ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Oamenii vin in viata noastra pentru un motiv… pot sta o ora, o zi, o luna, un an… sau o viata. sursa: www.kudika.ro