Rețelele sociale ne pot împinge din nou în haosul informațional de acum 100 de ani. Avertismentul unui expert de la Johns Hopkins: „Forțele răului pot profita”
Postat: 27 August 2026
Cât de ușor poate fi manipulat un om atunci când frica, furia și indignarea îi sunt alimentate zi de zi de telefon? Și dacă ceea ce se întâmplă pe rețelele sociale nu este, de fapt, atât de nou pe cât pare? Un specialist în propagandă și dezinformare de la Johns Hopkins University atrage atenția asupra unei asemănări tulburătoare cu începutul secolului XX: atunci când apar noi tehnologii de comunicare, societatea intră într-o perioadă de confuzie în care manipularea poate găsi teren fertil.
Peter Pomerantsev, senior fellow la SNF Agora Institute din cadrul Johns Hopkins University și co-coordonator al Arena Initiative, avertizează că instrumentele s-au schimbat radical, însă vulnerabilitățile psihologice ale oamenilor au rămas aproape aceleași.
Iar lecția istoriei este una care, spune el, ar trebui să ne îngrijoreze.
Aceeași vulnerabilitate, o tehnologie mult mai puternică
Pomerantsev este unul dintre cercetătorii cunoscuți pentru studiile sale privind propaganda, dezinformarea și manipularea informațională. A fost senior fellow la London School of Economics and Political Science, unde a condus Arena Initiative, și a fost invitat să susțină prelegeri și seminare la universități precum Oxford, Cambridge, Harvard, Columbia și Princeton.
În mai 2026, la evenimentul Impact SEE de la Poznań, specialistul a vorbit despre modul în care propaganda s-a adaptat epocii rețelelor sociale.
Concluzia sa este surprinzătoare: tehnologia s-a schimbat, dar omul pe care propaganda încearcă să-l influențeze nu s-a schimbat fundamental.
„Ideologia s-a schimbat, instrumentele de comunicare s-au schimbat. Dar modul în care propaganda exploatează nevoia oamenilor de comunitate, dorințele lor ascunse, dorința de supraviețuire, de superioritate, dorința oamenilor de a se supune unui lider – nimic din toate acestea nu s-a schimbat”, explică Pomerantsev.
Cu alte cuvinte, rețelele sociale nu au inventat frica, furia sau nevoia de apartenență. Au creat însă un mediu în care aceste emoții pot fi declanșate extrem de rapid și repetat.
„Am mai trecut prin asta”. Și comparația cu trecutul este terifiantă
Poate cea mai neliniștitoare parte a explicației sale este comparația cu începutul secolului XX.
În urmă cu aproximativ 100 de ani, societatea trecea printr-o transformare informațională profundă. Ziarele și radioul schimbau modul în care oamenii primeau informații, iar vechile autorități și repere sociale își pierdeau treptat influența.
Rezultatul a fost o perioadă de haos, confuzie și nesiguranță.
Pomerantsev spune că dezbaterile de atunci seamănă izbitor cu cele din prezent.
„Atunci când apare un nou mijloc de comunicare, el creează haos. Iar forțele răului pot profita de el”, avertizează expertul.
Problema nu este însă simplul fapt că oamenii primesc mai multe informații. Problema apare atunci când nimeni nu mai știe ce să creadă, în cine să aibă încredere și cine încearcă să-i influențeze.
Iar aici apare comparația istorică pe care Pomerantsev o consideră de-a dreptul terifiantă.
„Nu este o istorie reconfortantă, pentru că ultima dată când am fost în acest haos am ajuns la fascism în Europa”, spune el.
De ce rețelele sociale pot fi atât de periculoase
Spre deosebire de propaganda clasică, în care mesajul putea proveni de la o sursă identificabilă, mediul online funcționează într-un mod mult mai fragmentat.
Un utilizator poate vedea într-un interval de câteva minute o știre, un videoclip, un comentariu, o fotografie scoasă din context și o afirmație neverificată. Fiecare dintre acestea poate declanșa o reacție emoțională diferită.
Iar algoritmii decid în mare măsură ce apare în continuare în fața utilizatorului.
Pomerantsev consideră că aici apare una dintre marile probleme ale epocii digitale: nu mai este suficient să știm ce informație vedem. Trebuie să înțelegem și de ce ne este arătată.
În opinia sa, cetățenii ar trebui să aibă mai multă transparență în privința modului în care sunt utilizați algoritmii și datele personale pentru a influența ceea ce văd online.
În cazul campaniilor electorale, spune el, oamenii ar trebui să poată afla cine se află în spatele mesajelor și campaniilor de influențare.
Cea mai simplă metodă de apărare nu este să citești mai mult
Aici intervine una dintre cele mai interesante idei ale specialistului.
Într-o lume bombardată cu informații, reacția instinctivă este să încercăm să citim și mai mult. Să verificăm încă o sursă, să urmărim încă un videoclip, să căutăm încă o opinie.
Pomerantsev susține însă că această strategie poate avea efectul opus.
„Marea greșeală pe care o facem este să credem că, dacă ne uităm la mai multe lucruri, vom deveni mai înțelepți.”
În schimb, el recomandă un exercițiu aparent banal, dar dificil de aplicat: să ne oprim înainte de a reacționa.
Când apare un titlu care provoacă o reacție puternică, cititorul ar trebui să respire, să numere până la trei și să se întrebe:
„Ce încearcă să mă facă să simt?”
Nu „Este adevărat?”.
Nu „Cine a spus-o?”.
Ci, mai întâi: „Ce emoție îmi provoacă?”
Este frică? Furie? Entuziasm? Indignare? Sentimentul că trebuie să distribui imediat?
Abia după această pauză ar trebui analizat conținutul.
„Telefonul ne ține pe noi”
Pomerantsev folosește o imagine puternică pentru a descrie relația dintre oameni și telefoanele lor.
Noi credem că ținem telefonul în mână, spune el, dar într-un anumit sens telefonul ajunge să ne țină pe noi.
Mecanismul este simplu: o informație provoacă o emoție, emoția determină atenția, iar atenția generează interacțiune. Cu cât reacția este mai puternică, cu atât utilizatorul este mai predispus să rămână conectat, să comenteze, să distribuie sau să caute următorul conținut.
De aceea, apărarea împotriva manipulării nu ține doar de educație sau de capacitatea de a verifica informațiile.
„Este un fel de disciplină emoțională. Și cu toții trebuie să o învățăm”, afirmă expertul.
Pericolul nu este doar informația falsă
Una dintre ideile esențiale din explicațiile sale este că propaganda nu trebuie neapărat să te convingă de o singură poveste.
Uneori este suficient să te facă să nu mai ai încredere în nimic.
Dacă oamenii ajung să creadă că toate instituțiile mint, toate publicațiile manipulează și orice informație este suspectă, devine mult mai dificil să existe un spațiu comun în care societatea să poată discuta despre fapte.
Confuzia poate deveni astfel o armă în sine.
Iar într-o societate profund polarizată, oamenii pot ajunge să reacționeze mai degrabă la ceea ce simt decât la ceea ce știu.
„Nu putem lăsa presa să eșueze”
Pomerantsev vede însă o problemă și în interiorul jurnalismului.
Criza de încredere nu poate fi pusă exclusiv pe seama publicului, spune el. Jurnaliștii trebuie să regândească relația cu oamenii.
„Asta depinde de jurnaliști, nu de oameni. Este eșecul nostru.”
Potrivit specialistului, încrederea nu se poate obține pur și simplu pretinzând că presa deține adevărul și publicul trebuie să-l accepte.
În schimb, oamenii trebuie implicați mai mult în procesul jurnalistic.