Iţic şi Ştrul se întâlnesc la azilul de bătrâni.
– Mă Iţic, ce cauţi tu aici? Eu auzisem că i-ai lăsat aşa de mulţi bani lu’ fi-tu, că te-a băgat la azilul ăla de lux, ce cauţi aici, la azilul ăsta de stat?
– Mă Ştrul, am cerut să fiu mutat aici.
– Dar de ce? Nu era mai bine acolo?
– Nu, mă, nu mă simţeam bine.
– Dar ce s-a întâmplat? Doctorii nu te tratau bine?
– Ah, nu mă puteam plânge.
– Atunci, asistentele nu erau suficient de atente?
– Nu mă puteam plânge.
– Femeile de serviciu, portarii, se purtau urât cu bătrânii?
– Nu, nu mă puteam plânge.
– Camera ta nu era suficient de mare, de curată, nu te lăsau pe afară?
– Nu mă puteam plânge.
– Păi, dacă-ţi era atât de bine acolo, de ce ai venit aici?
– Aici mă pot plânge.
*BONUS
Un bărbat observă într-o zi că unul dintre colegii săi de birou poartă un cercel într-o ureche. Mare îi fu mirarea știind că tipul era destul de conservator și vru neapărat să afle cum de și-a schimbat așa brusc gustul în materie de modă.
– Nu face atâta caz, e doar un cercel.
– Totuși, spuse celălalt în culmea mirării, de cât timp porți cercelul asta?
– Eei… de când l-a găsit nevasta-mea în patul nostru!
