Draga sot de rahat,
Da, cu tine vorbesc! Stiu deja la ce te gandesti:
“Eu nu sunt un sot de rahat! Lucrez peste 50 de ore pe saptamana pentru a plati pentru casa noastra, pentru masinile noastre si vacantele de vara, pentru bijuteriile ei si activitatile copiilor. Imi iubesc sotia si familia.”
“Nu sunt un sot de rahat. As face orice pentru sotia mea.”
“Nu sunt un sot de rahat. Am reparat lucrurile din toata casa. Am tuns peluza, am plimbat cainele, am dus gunoiul, am schimbat scutecele celui mic, am dus copiii in parc.”
“Nu sunt un sot de rahat. Nu beau excesiv, nu iau droguri, nu fumez.. lucrez, nu insel, nu ma port urat cu sotia mea.”
Acum asculta si ce am eu de zis. Inteleg. Intr-adevar, nu crezi ca esti un sot de rahat. Eu te felicit pentru toate lucrurile bune pe care le faci si te aplaud pentru toate sacrificiile pe care le faci pentru sotia si familia ta.
Dar ghici ce?
Taci! Esti un magar si un sot de rahat.
Nu stii nimic despre casatorie. Nici nu vrei sa stii mai multe. Insa eu stiu un singur lucru: eu, ca si tine, sunt un nemernic. Si eu am fost un sot de rahat. Anul trecut, chiar in ziua Pastelui, sotia mi-a aruncat verigheta pe care o tinea pe deget de noua ani si mi-a spus ca pleaca.
A durut… si inca doare. M-am speriat. Dar nu am fost socat.
Pentru ca noi, sotii, avem mult mai mult control decat credem. Si toti – femei si barbati – suntem nevoiti sa dam dovada de mai multa responsabilitate decat trebuie avand in vedere vietile pe care le traim.
Si asta este ceea ce trebuie sa fac acum. Accept ce s-a intamplat. Intrebarea mea este: Daca as fi fost sotul perfect in tot acest timp, am fi ajuns in acest punct in care sotia mea sa caute in alta parte fericire si liniste?
Da, nu trebuia sa termine relatia noastra asa cum a facut-o. Nu primeste aplauze pentru asta. Dar in aceasta situatie eu trebuie sa imi asum responsabilitatea – cel putin o parte din mine – pentru schimbarile care au avut loc.
NU AM FOST UN SOT PERFECT.
Sincer, nici nu sunt sigur ca am fost un sot bun.
Am iubit-o. Am fost bun cu ea. Am vrut sa o fac fericita si sa o vad cu zambetul pe buze tot timpul. Am vrut sa am grija de ea si sa ii ofer tot ce vrea. M-am dus la munca in fiecare zi pentru ea. Ea mi-a dat putere. Am vrut sa fiu cu ea pentru totdeauna.
Dar eu eram un nenorocit. Un nenorocit egoist. Si, in timp ce credeam ca m-am rascumparat in ultimii doi ani ai casniciei noastre, cand cresteam profesional, ea se retragea din aceasta viata in doi.
N-am stiut la momentul respectiv, insa in urma cu patru ani, un moment definitoriu s-a intamplat in viata mea, in timpul rundei finale din turneul de golf The Masters – acesta era considerat cel mai popular turneu de golf al anului. Traind in Ohio, aceasta este perioada anului minunata, in care timpul este frumos si zilele par perfecte.
Sotia mea iubeste sa stea tot timpul in natura. Ea a crescut la tara si pentru ea a sta in casa in timpul unei zile frumoase era un chin.
Pe atunci, fiul nostru nu avea nici un an. Sotia mea mi-a cerut sa mergem, ca familie, sa ne plimbam.
Hai la plimbare in parc.
Hai la gradina zoologica.
Hai in parculetul din fata blocului.
Suna dragut, nu? Asa cred.
Dar, in acea duminica eu nu am vrut sa ies nicaieri. A fost ceva de genul: “Draga mea, imi doresc foarte mult sa vizionez turneul de golf preferat. Este doar o data pe an.”
Sotia mea: “Nu pot sa cred ca vrei sa stai in casa si sa te uiti la televizot intr-o zi atat de frumoasa. Nu vrei sa mergi sa faci ceva frumos cu familia ta?”
Eu: “Nu vreau sa stau in casa intr-o zi atat de frumoasa – sincer, imi doresc sa ploua – si sigur ca vreau sa fac lucruri distractive cu voi… dar, din nou, acest turneu se intampla doar un weekend pe an. Si asta se intampla sa fie astazi. As vrea sa ma uit la el. Imi pare rau.”
Toate acestea m-au lovit incredibil in acest an, cand ma uitam la turneu. Eram in fata televizorului, in casa mea. Dar nimeni nu mai era acasa. Ea plecase deja. Si il luase si pe fiul meu cu ea. Eu eram acolo… eram cu ochii deschisi… dar parca nu mai eram acasa.
Am ales un turneu nenorocit de golf in schimbul unei plimbari perfecte cu sotia si fiul meu. Si, ghici ce, barbatule care crezi ca nu este nicio problema in asta?
Tu esti un magar. Si un sot de rahat. Ca si mine.
Am comis cel mai grav delict in casatoria noastra, dupa toate lucrurile evidente cum ar fi infidelitatea, abuzul si altele de genul acesta. Mi-am lasat singura sotia in casnicia noastra.
Este ca si cum ea sta acasa intr-o seara de vineri pentru a se ocupa de treburile din casa, a avea grija de copii si a se uita la Neveste Disperate singura pe canapea, in timp ce tu iesi in oras cu prietenii.
Este ca atunci cand ea te invita la culcare, tu esti prea ocupat sa te uiti la un meci de fotbal.
Este ca atunci cand ea iti cere sa mergeti in vizita la parintii ei, dar tu refuzi si ii spui sa mearga singura pentru ca preferi sa vezi un film singur acasa.. sau sa joci jocuri pe laptop.
Este ca atunci cand mergi la o petrecere si iti petreci tot timpul razand cu prietenii tai si consumand alcool, fara sa o strangi de mana macar o data sau sa ii soptesti la frumoasa cat de frumoasa este… sau sa o privesti din celalalt colt al camerei si sa ii soptesti cuvintele “Te iubesc”.
Este ca atunci cand pleci de la spital pentru a trage un pui de somn dupa o noapte in care ai fost langa ea cand ti-a nascut fiul… si pleci, desi ea te implora sa ramai.
Este ca atunci cand nu recunosti toate multele lucruri pe care ea le face in fiecare zi pentru ca locuinta sa arate tot timpul bine, tu sa ai ce manca si in ce te imbraca….
Am invatat cea mai grea lectie din viata mea… femeia este dispus sa se sacrifice pentru familia ei. Este fermecatoare, este atenta, este tot timpul pregatita sa te ajute cand ai probleme.
Dar poate pleca oricand daca nu primeste atentia pe care o merita.
Dragi barbati, soti de rahat, drumul spre iad este pavat cu intentii bune.
Stiti, este ciudat… as fi putut inregistra turneul nenorocit de golf… si sa ma uit la el dupa plimbarea prin parc alaturi de familia mea.
Si voi puteti face multe lucruri pentru ele… daca vreti. Suntem niste oameni rai. Suntem niste soti de rahat.
Dar, domnilor, nu trebuie sa fim. Sursa: www.kudika.ro. mustbethistalltoride
