Ion şi Vasile, prieteni vechi din sat, se vorbesc să meargă la liceu, să-şi sporească cultură generală, dar Vasile spune ba că nu vrea, ba că e departe de sat şi nu se mai duce…
Ion începe liceul şi vine după un timp acasă şi-i arată lui Vasile o poză…
– Ştii tu cine-i în poza asta?
Stă Vasile se uită, se uită şi nu ştie să-i spună.
– E Mihai Eminescu, măi, e cel mai mare poet al românilor, măi… Ştie o lume întreagă, dar tu nu ştii, că nu eşti la liceu!
Trece timpul şi vine acasă Ion cu altă poză să-i arate lui Vasile…
– Ştii tu, Vasile, cine-i în poza asta?
– Nu, măi Ioane. Cine-i în poză?
– E Constantin Brâncuşi: cel mai mare sculptor român, ştie o lume întreagă, dar tu nu ştii, mă, că nu eşti la liceu, nu ai cultură generală!
După un timp vine Ion acasă şi vine rândul lui Vasile să-i arate o poză…
– Ştii tu, măi Ioane, cine-i în poza asta?
Stă Ion pe gânduri, se uită, se răsuceşte şi nu ştie ce să răspundă…
– E Gheorghe, din capătul satului, vine în fiecare zi la nevastă-ta, când eşti plecat, ştie tot satul, dar tu nu ştii, că eşti la liceu!
Pensiile de lux rămân intacte. Verdictul fostului președinte CCR: „Legile se adoptă altfel. Nu se justifică”
Tema pensiilor speciale pentru magistrați, care de ani buni stârnește dispute aprinse în societate și în mediul politic, revine în prim-plan. Guvernul a încercat recent să modifice regimul acestor pensii prin asumarea răspunderii pe un pachet de cinci proiecte de lege, însă unul dintre ele – cel care vizează judecătorii și procurorii – a fost atacat la Curtea Constituțională de către Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Argumentele lui Augustin Zegrean: retroactivitatea și procedura guvernului
Într-un interviu acordat HotNews.ro, Zegrean a explicat că vulnerabilitățile legii sunt multiple și ar putea duce la anularea ei de către Curte.
„Șanse sunt tot timpul dacă ne uităm la legile pe care le fac mai nou. Toate au probleme de constituționalitate fie la modalitatea de adoptare, fie la conținut. Nu am citit motivele pentru care o atacă la CCR, dar o cale de atac este pe prevederi retroactive. Dacă pe asta merg, au șanse”, a afirmat acesta.
El atrage atenția că modul de adoptare ales de Guvern este problematic: executivul și-a asumat răspunderea pe o lege care modifică un act normativ deja adoptat de Parlament, în loc să reia dezbaterea în Legislativ.
„Modalitatea de adoptare este discutabilă pentru că nu este o problemă pe care să o dai peste cap așa printr-o asumare a răspunderii. Legea nu a fost pusă în dezbaterea publică, nu a știut nimeni de ea. Modalitatea de adoptare a legilor este alta. Asumarea răspunderii este a guvernului, aici e vorba de modificarea unei legi, iar legile sunt adoptate de Parlament. Bine ar fi fost să o dezbată în Parlament, dar Parlamentul nu a fost deloc interesat”, a mai explicat fostul președinte al CCR.
Între executiv și justiție: necesitatea dialogului
Pentru Zegrean, marea problemă nu este lipsa avizului Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), ci faptul că Guvernul a preferat procedura rapidă în locul unui proces transparent și participativ.
„Nu este o adoptare normală. Faptul că și-au asumat răspunderea pe cinci proiecte de lege într-o zi trebuie să dea de gândit. Asumarea răspunderii este o chestie absolut excepțională. Și la ordonanțe de urgență au fost cazuri pe care Curtea le-a respins pentru că nu se justifica urgența. Nu se poate să faci 5 asumări într-o zi. Nimeni nu s-a gândit vreodată că putem ajunge în această situație.”
În opinia sa, modificările care privesc statutul magistraților nu ar trebui să fie rezultatul unor proceduri accelerate, ci al unor discuții echilibrate între puterea executivă și cea judecătorească. Doar în acest fel se poate evita blocajul constituțional și se poate păstra stabilitatea sistemului juridic.
Istoricul tentativelor de eliminare a pensiilor speciale
Actuala situație nu este singulară. De-a lungul ultimului deceniu, Parlamentul și Guvernul au încercat de mai multe ori să elimine sau să reducă pensiile de serviciu pentru magistrați, însă toate inițiativele au fost declarate neconstituționale.
CCR a motivat respingerile prin mai multe argumente:
-
Garanția independenței justiției – pensiile speciale sunt văzute ca o compensație pentru restricțiile profesionale severe la care sunt supuși magistrații.
-
Nerespectarea drepturilor dobândite – Curtea a decis constant că pensiile deja câștigate nu pot fi retrase retroactiv.
-
Discriminarea între categorii – eliminarea selectivă a unor pensii speciale, precum cele ale parlamentarilor, a fost considerată contrară principiului egalității.
-
Deficiențe de procedură – multe proiecte nu au fost însoțite de studii de impact, nu au respectat deciziile CCR și au fost adoptate prin proceduri grăbite.
„Independența justiției” a fost de fiecare dată argumentul central al CCR. Potrivit Curții, un magistrat care nu beneficiază de un regim de protecție special, inclusiv la pensie, ar fi mai expus la presiuni sau influențe externe.
Ce se întâmplă mai departe
În prezent, legea privind reforma pensiilor speciale a trecut doar pentru că opoziția nu a depus moțiune de cenzură în termenul de trei zile prevăzut de Constituție. Însă restul proiectelor pentru care Guvernul și-a asumat răspunderea urmează să fie dezbătute și votate în Parlament, în contextul moțiunilor de cenzură introduse de opoziție.