Scutul de protecție de la Cernobîl nu mai blochează radiațiile. AIEA avertizează: siguranța nucleară a Europei este pusă în pericol
Structura colosală de 1,5 miliarde de euro care acoperă reactorul explodat de la Cernobîl – una dintre cele mai avansate construcții inginerești din lume – a fost grav avariată într-un atac cu drone rusești în februarie. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) confirmă acum, în urma unei inspecții directe, că scutul nu își mai poate îndeplini funcția principală: blocarea și izolarea radiațiilor.
Consecințele sunt majore: la aproape 40 de ani de la cel mai grav accident nuclear din istorie, Europa se confruntă din nou cu riscul ca material radioactiv să poată fi eliberat în mediu, dacă nu se iau măsuri rapide.
Cum a fost avariată structura de protecție
În februarie 2025, o dronă kamikaze Shahed – încărcată cu explozibili – a lovit cupola de oțel care acoperă reactorul 4. Impactul a provocat un incendiu și a deteriorat o parte a învelișului exterior. Ucraina a acuzat Rusia pentru atac, în timp ce Moscova a negat responsabilitatea, o dispută similară cu numeroase incidente din zona instalațiilor nucleare ucrainene de la începutul invaziei din 2022.
Rafael Grossi, directorul AIEA, a confirmat situația alarmantă:
„Structura de protecție și-a pierdut funcțiile primare de siguranță, inclusiv capacitatea de izolare.”
Există totuși o veste parțial bună: nu au fost identificate avarii ireversibile la elementele portante sau la sistemele interne de monitorizare a radiațiilor. Dar fără o izolare completă, orice degradare suplimentară ar putea reactiva riscuri majore pentru sănătatea publică și mediu.
De ce este atât de important acest scut?
Pentru a înțelege gravitatea situației, trebuie privit întregul context istoric.
1986: nașterea Zonei Interzise
Explozia de la Cernobîl din 26 aprilie 1986 a fost un punct de cotitură în istoria energetică mondială. Testul de siguranță efectuat greșit la reactorul 4 a provocat o detonare masivă, o incendiere a grafitului din miez și eliberarea în atmosferă a unei cantități de radiații de aproximativ 400 de ori mai mari decât bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki la un loc.
A urmat evacuarea a peste 350.000 de oameni și crearea Zonei de Excludere – o zonă care rămâne nelocuită până astăzi.
Primul sarcofag sovietic – o soluție provizorie
După accident, sovieticii au ridicat în grabă un sarcofag de beton conceput să reziste doar 30 de ani. Sub el se află încă „pata de combustibil topit” – lava radioactivă formată din uraniu, grafit și metale, care rămâne letală chiar și pentru roboți.
Arcul de Nouă Confinare – capodopera construită de Europa
Pentru a preveni colapsul sarcofagului sovietic, între 2010 și 2019 a fost construită Noua Structură de Confinare (NSC), cea mai mare cupolă mobilă de oțel din lume:
-
peste 100 m înălțime
-
260 m lățime
-
36.000 de tone oțel
-
cost total: 1,5 miliarde euro, finanțat de UE, BERD și zeci de state
Aceasta trebuia să asigure siguranță pentru cel puțin 100 de ani și să permită, în viitor, demontarea completă a reactorului avariat.
Avaria produsă acum compromite tocmai această promisiune de siguranță pe termen lung.
Ce măsuri sunt necesare acum
AIEA cere intervenții urgente. Reparațiile deja efectuate nu sunt suficiente; este nevoie de lucrări majore pentru a reda cupolei capacitatea de izolare. Fără aceste reparații:
-
radiațiile pot crește gradual în interiorul structurilor adiacente,
-
ploaia și vântul pot eroda materialele radioactive expuse,
-
degradarea structurală ar putea accelera.
Grossi subliniază:
„Restaurarea completă este esențială pentru a preveni degradarea ulterioară și pentru a garanta siguranța nucleară pe termen lung.”
O altă sursă de pericol: centrala nucleară Zaporojie
Cernobîl nu este singurul punct critic. Situația centralei Zaporojie – cea mai mare din Europa – a devenit alarmantă după ce, pe 23 septembrie, și-a pierdut ultima linie externă de alimentare cu energie. De atunci funcționează pe generatoare diesel de rezervă.
Președintele Volodimir Zelenski a avertizat că:
„Generatoarele și centrala nu au fost proiectate pentru funcționare îndelungată în aceste condiții.”
Fără energie electrică stabilă, reactoarele oprite nu pot fi răcite corespunzător, iar combustibilul uzat poate atinge temperaturi periculoase – un scenariu care, în cel mai rău caz, poate duce la distrugeri similare cu cele de la Fukushima.
Generatoarele diesel: soluție de avarie, nu de durată
Generatoarele diesel au fost concepute pentru situații-limită, ca măsură temporară de câteva ore. În prezent, ele sunt folosite frecvent și pe perioade mult mai lungi, ceea ce crește riscul de defecțiuni.
Grossi avertizează:
„Atât timp cât acest război continuă, siguranța nucleară rămâne sub o amenințare severă.”
Concluzie: securitatea nucleară europeană depinde de Ucraina
Cele două situri – Cernobîl și Zaporojie – sunt acum vulnerabile din cauze directe ale conflictului militar.
-
Cupola de la Cernobîl are nevoie urgentă de reparații pentru a preveni expunerea materialelor radioactive.
-
Centrala Zaporojie trebuie reconectată la o sursă stabilă de energie pentru a evita riscurile legate de răcirea insuficientă.
Într-un context în care instalațiile nucleare devin ținte sau victime colaterale ale războiului, AIEA avertizează că Europa nu își mai poate permite să trateze siguranța nucleară ca pe un subiect izolat.
Indiferent unde trăiești, consecințele unui incident nuclear în Ucraina ar depăși cu mult granițele regiunii. Acesta este motivul pentru care situația actuală ar trebui să preocupe nu doar guvernele, ci și cetățenii europeni.