Statul nu pregătește liberalizarea pieței de gaze și creează, pas cu pas, condițiile pentru noi scumpiri masive.
În lipsa unei strategii coerente, se conturează riscul real al apariției unei crize artificiale a gazelor, avertizează Asociația Energia Inteligentă.
Deși România se află în fața cele de-a patra liberalizări a pieței de energie în mai puțin de cinci ani, autoritățile repetă același tipar pagubos: nu pregătesc momentul, nu comunică transparent, iar în mod deliberat sau din neglijență lasă să planeze incertitudinea că liberalizarea ar putea fi amânată. Această lipsă de direcție transmite un semnal periculos pieței și contribuie la blocarea ei.
Consecința directă este apariția unei crize artificiale, generată nu de lipsa gazelor, ci de comportamente defensive ale producătorilor și furnizorilor, care se pregătesc pentru un viitor incert. Prețurile angro cresc, ofertele dispar, iar gazele care vor fi cumpărate și depozitate pentru iarna 2026/2027 riscă să fie mult mai scumpe. Astfel se creează un lanț de scumpiri care va lovi inevitabil consumatorii.
Iar beneficiarul principal al acestui haos? Statul însuși. Veniturile încasate din prețuri mari sunt mai consistente decât cele provenite dintr-o piață funcțională și predictibilă. În plus, autoritățile își lasă elegant o portiță prin care să poată arunca vina pe alți actori din piață — o practică deja consacrată în politica românească din ultimele decenii.
Piața angro, într-o stare anormală: “înghețare”, lipsa ofertelor și teamă generalizată
Asociația Energia Inteligentă descrie, în termeni fermi, o piață complet disfuncțională. Ofertele lipsesc, volatilitatea este „ținută în lesă” artificial, iar furnizorii sunt tot mai îngrijorați că nu vor avea de unde cumpăra gaze pentru clienții lor.
Actorii cu resurse preferă să nu vândă până nu află cu certitudine dacă liberalizarea chiar va avea loc la 1 aprilie 2026. Este o strategie calculată: amânarea vânzării devine o alegere financiară profitabilă într-o piață instabilă și fără semnale ferme din partea statului.
Pe platformele de tranzacționare, precum BRM, volumul disponibil este redus la minimum. Deși producția internă nu s-a prăbușit, iar importurile sunt gestionabile, piața angro pare pur și simplu înghețată, ca și cum cineva ar fi apăsat un buton de pauză.
România nu are o piață matură de gaze. Are o piață opacă, lipsită de lichiditate
În mod firesc, o piață matură se bazează pe lichiditate — tranzacții, concurență, oferte multiple și prețuri transparente. Însă în România se întâmplă exact contrariul:
-
Lipsa ofertelor reduce transparența și distorsionează formarea prețului.
-
Furnizorii nu pot cumpăra volume, ceea ce blochează întregul lanț de aprovizionare.
-
Marile companii dețin toată informația, în timp ce restul actorilor nu au idee la ce preț sau când vor putea achiziționa gaze.
Prin urmare, lipsa ofertelor nu reprezintă doar o consecință a neîncrederii din piață, ci devine un instrument strategic prin care anumite companii controlează prețul, ritmul tranzacțiilor și direcția pieței.
Logica economiei într-o piață volatilă: “nu vinde acum, câștigi mai mult mai târziu”
Într-un mediu instabil, amânarea vânzării este, uneori, cea mai profitabilă decizie.
Acest comportament generează însă un efect secundar periculos: panică în rândul furnizorilor, care se tem că nu vor avea ce livra clienților și sunt dispuși să plătească oricât pentru a-și asigura volumele. De aici până la apariția unei crize artificiale de gaze mai este doar un pas.
Fără o poziție clară din partea statului, fără o legislație predictibilă și fără garanții privind liberalizarea efectivă, toți actorii din piață adoptă o strategie defensivă. Măsurile arbitrare din trecut — plafonări retroactive, taxe introduse pe repede-înainte, obligații de tranzacționare impuse brusc — îi determină pe producători și importatori să se teamă de noi intervenții intempestive.
Statul, elementul care blochează piața și alimentează scumpirile
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, este categoric: piața nu este blocată din cauza lipsei resurselor, ci din cauza statului.
Producătorii și importatorii stau în expectativă, nu pentru că nu ar avea gaze, ci pentru că nu știu ce va face statul mâine, luna viitoare sau la anul. Furnizorii, în lipsa ofertelor, sunt forțați să cumpere la prețuri mari, iar lanțul de aprovizionare se tensionează inutil.
Piața devine vulnerabilă din trei motive principale:
-
Furnizorii nu au de unde cumpăra gaze, fiind împinși către achiziții de ultim moment, mult mai scumpe.
-
Piața angro nu mai generează un preț real, ceea ce creează anxietate și dificultăți în planificarea contractelor.
-
Statul poate interveni oricând, iar acest risc paralizează inițiativa producătorilor și importatorilor.
Mesajul lui Chisăliță este limpede: scumpirea gazelor nu va fi cauzată de liberalizare, ci de lipsa pregătirii pentru liberalizare.
Ofertele pentru perioada post-plafonare indică deja scumpiri semnificative
De la 1 aprilie 2026, plafonul pentru populație va fi eliminat, iar prețurile vor fi dictate integral de piață. Ofertele existente deja pentru contractele viitoare indică majorări de până la 20%, ceea ce înseamnă facturi considerabil mai mari în iarna următoare.
În acest context, reprezentanții ACUE avertizează că este obligatoriu ca statul să implementeze un „gas release program” — un mecanism prin care producătorii ar fi obligați să pună la dispoziție pe piețele angro anumite cantități de gaze, asigurând transparență și prevenind lipsa ofertelor.
Dana Dărăban atrage atenția că lipsa vizibilității în piață îi obligă uneori pe furnizori să cumpere la prețuri mult mai mari, costuri ce ajung inevitabil în facturile oamenilor. Un program de tip „gas release” ar reduce riscul apariției unor „spike-uri” violente de preț și ar permite o tranziție mai lină către liberalizare.
Problema majoră este că, până în decembrie, statul nu a prezentat niciun plan privind modul de gestionare a pieței după aprilie 2026. Nu există consultări, nu există calendar, nu există măsuri pregătite.
ACUE consideră că un astfel de program ar trebui să intre în vigoare chiar de la 1 ianuarie, pentru ca tranzacțiile destinate perioadei post-liberalizare să se facă în condiții previzibile.
În concluzie, tabloul este clar: piața gazelor este împinsă spre un blocaj artificial, prețurile cresc deja, iar consumatorii vor plăti costul greșelilor și al inacțiunii statului. Liberalizarea în sine nu este problema — lipsa de pregătire este cea care transformă un proces normal într-o nouă criză națională.