Tot mai puțini români aleg să devină părinți. Ce sprijin financiar oferă statul și cât de departe suntem de modelele europene
România se confruntă cu una dintre cele mai severe crize demografice din istoria sa recentă. An de an, numărul nașterilor continuă să scadă, atingând minime istorice care ridică semne de întrebare nu doar asupra viitorului populației, ci și asupra sustenabilității economice și sociale a țării. Pe fondul migrației masive, al îmbătrânirii accelerate a populației și al amânării momentului în care cuplurile decid să aibă copii, discuțiile despre sprijinul real oferit de stat familiilor revin tot mai des în spațiul public.
În acest context tensionat, politicile de natalitate și ajutoarele financiare destinate părinților devin un subiect de interes major. Comparate cu măsurile aplicate în alte state europene, soluțiile României par însă limitate, fragmentate și, spun specialiștii, insuficient de atractive pentru a influența decisiv decizia de a avea copii.
Natalitatea, în cădere liberă
Datele statistice arată o realitate îngrijorătoare: România înregistrează un declin accentuat al natalității, fenomen care afectează atât mediul rural, cât și marile orașe. Anul trecut, numărul nașterilor a coborât sub pragul de 150.000, un nivel fără precedent în ultimele decenii. Tendința este una constant descendentă, iar perspectivele pe termen mediu nu sunt deloc optimiste.
În satele românești, îmbătrânirea populației este vizibilă cu ochiul liber. Școli închise, case părăsite și comunități în care tinerii lipsesc aproape complet conturează imaginea unui spațiu rural aflat în declin. În orașe, situația nu este cu mult diferită: tot mai mulți români aleg să amâne întemeierea unei familii, punând pe primul loc cariera, stabilitatea financiară sau accesul la o locuință.
Ce sprijin financiar primesc părinții în România
În prezent, principala formă de sprijin financiar oferită de statul român părinților este alocația de stat pentru copii, acordată lunar tuturor minorilor. Valoarea acesteia diferă în funcție de vârsta copilului: aproximativ 794 de lei pentru copiii cu vârsta între 0 și 2 ani și în jur de 323 de lei pentru cei cu vârste cuprinse între 2 și 19 ani. Deși aceste sume au fost majorate treptat în ultimii ani, ele rămân modeste raportat la costurile reale de creștere a unui copil și la nivelul actual al prețurilor.
Pe lângă alocație, părinții pot beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului pe perioada concediului parental, precum și de diverse forme de ajutor social, în special în cazul familiilor cu venituri reduse. Există și stimulente financiare acordate la nivel local, însă acestea nu sunt reglementate unitar și diferă semnificativ de la o localitate la alta. De exemplu, Primăria Municipiului București oferă un sprijin de aproximativ 2.500 de lei pentru fiecare nou-născut, cu condiția îndeplinirii criteriilor stabilite prin hotărâri locale.
Pentru familiile vulnerabile, statul prevede ajutoare sociale suplimentare, calculate progresiv în funcție de venitul mediu pe membru de familie. Astfel, o familie cu patru sau mai mulți copii și venituri foarte scăzute poate primi un sprijin de până la 1.200 de lei. Cu toate acestea, experții avertizează că impactul acestor măsuri asupra natalității este redus, iar sprijinul financiar nu este suficient pentru a contracara tendințele demografice actuale.
România, la coada clasamentului european
În comparație cu alte state din Uniunea Europeană, România se numără printre țările care alocă cele mai puține resurse pentru politicile familiale. Media cheltuielilor europene destinate sprijinirii familiilor este considerabil mai ridicată, iar discrepanțele dintre Est și Vest sunt evidente.
În Germania, alocația pentru copii, cunoscută sub numele de „Kindergeld”, este de aproximativ 255 de euro pe lună pentru fiecare copil, indiferent de ordinea nașterii. Aceasta se acordă până la vârsta de 18 ani și poate fi prelungită până la 25 de ani dacă tânărul continuă studiile sau formarea profesională. În plus, familiile cu venituri reduse pot primi un supliment lunar de până la 297 de euro per copil.
Franța aplică un sistem complex și flexibil de alocații familiale, adaptat atât numărului de copii, cât și veniturilor familiei. Pentru două copii, alocațiile pot varia între 37 și 149 de euro lunar, iar pentru trei copii între 85 și 339 de euro, sumele crescând progresiv pentru fiecare copil suplimentar. La acestea se adaugă prestații speciale, precum „PAJE”, care oferă aproape 196 de euro lunar pentru primul copil până la vârsta de 3 ani, dar și ajutoare pentru școlarizare sau pentru părinții singuri.
În Spania, statul acordă un ajutor unic de aproximativ 1.000 de euro la nașterea sau adopția unui copil, destinat familiilor vulnerabile care se încadrează sub anumite praguri de venit.
Politici curajoase în lupta cu declinul demografic
Tot mai multe state europene adoptă politici integrate, considerate de specialiști mult mai eficiente decât simplele plăți financiare punctuale. Acestea includ facilități fiscale, reduceri de taxe, acces prioritar la creșe și grădinițe, concedii parentale flexibile și programe de sprijin pentru locuințe.
Un exemplu elocvent este Ungaria, care a introdus în 2025 una dintre cele mai ambițioase politici pro-familie din Europa. Începând cu 1 octombrie 2025, toate mamele care cresc sau au crescut trei copii sunt scutite de plata impozitului pe venit, indiferent de vârstă. Măsura vizează aproximativ 250.000 de femei și poate fi aplicată inclusiv retroactiv, prin declarația fiscală anuală.
Guvernul ungar intenționează să extindă treptat această scutire și pentru mamele cu doi copii, în perioada 2026–2029, dar și pentru mamele tinere care au un copil înainte de vârsta de 30 de ani. În paralel, Ungaria a dublat alocațiile fiscale pentru familii, consolidând un sistem care oferă un sprijin substanțial și predictibil părinților.
Un viitor incert
Efectele declinului demografic sunt deja vizibile în România. Școli și grădinițe închise din lipsă de copii, comunități depopulate și presiuni tot mai mari asupra sistemelor de pensii și sănătate conturează un viitor incert. Contrastul cu trecutul este puternic: în 1930, România înregistra peste 480.000 de nașteri anual, de peste trei ori mai multe decât în prezent.