Un avion Tarom se apropie de aeroportul Otopeni si cere permisiunea de aterizare:
– Vere, Gica sunt, libera pista 4?
– Stai asa Gica, sa vad daca a aterizat cumnatu’ de la Frankfurt.
– Pai nu era mah’ pe ATR?
– L-au mutat acu’ o luna pe Airbus, sa-i faca loc lu’ ala micu al lu’ nasha, ca a terminat si el scoala de piloti.
– Care ala micu? Pai nu era sef la handling?
– Ba da, dar a vazut ca se castiga mai bine ca pilot, plus ca nu prea se intelegea cu amanta lu’ unchiu-sau, de la Control Pasapoarte.
– Aha. Pai sa vorbesc si eu cu nasha sa ma mute pe Airbus.
– N-auzi ca nu mai e loc? Am vorbit deja pentru frate-miu. Asteapta si tu sa mai ia astia niste avioane.
– Cat sa mai astept, ma? Ca pana si nevasta-mea a ajuns sa castige mai mult ca mine si e doar sefa de birou la ticketing.
– Pai eu ce sa-ti fac daca ti-a propus maica-mea sa treci la ea la marketing, da’ n-ai vrut, ca nu te intelegi cu tactu’. Acu’ stai ca fraieru’ sa faci Timisoara. Pana si sora-ta e la Varsovia sef de reprezentanta si vorba aia, de-abia a terminat facultatea.
– Bine, lasa, vorbesc eu zilele astea cu socru-meu, sa vezi tu daca nu ma face director general si va rugati voi de mine. Ia zi, a aterizat Costica sau iar e motiune si ne invartim pe-aici pana diseara?
