Un om bun ajunge în Rai unde îşi primeşte…

Un om bun ajunge în Rai unde îşi primeşte aripioarele, primeşte un loc pe un norişor pufos, harfă la mână şi începe viaţa de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuţele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, trei, o săptămână, două, o lună, două, trei. Plictiseală mare aşa că se gândeşte:
– Hai să dau o raită pe-aici.

Vede pe panoul de anunţuri: “Sejur în Iad: 7 zile preţ 7 pene din aripi”. Îşi smulge şapte pene din aripă şi plăteşte pe loc, e suit în autocar şi după o oră ajunge la poarta Iadului. Se deschid porţile şi apar cinci tipe supebe. Petrece şapte zile de superbe cu nebunii, distractii. Dar se temină zilele şi se întoarce în Rai pe norişorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinutele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip. O zi, două, o săptămână, două, trei, o lună.
– Gata! Aşa nu se mai poate. Mă duc să-mi fac actele de transfer în Iad!

După o săptămână primeşte actele, se suie în autocar şi ajunge la porţile Iadului. Se deschid porţile şi apar şapte hăndrălăi cât dulapul de musculoşi, îl leagă şi-l bagă în cazan la fiert. Nu mai înţelege nimic. Trece pe-acolo Prea Împieliţatul şi profitând de ocazie îl opreşte şi-l întreabă:

– Cum cu o săptămână înainte a fost aşa de de super cu gacigile şi tot tacâmul şi acum e groaznic?

– Asta-i diferenţa dintre turist şi emigrant!