Trei foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa…

Trei oşence, foste prietene din copilarie, colege de scoala mai tarziu, se intalnesc dupa mai multi ani, deja mature.
Dupa’mbraţisarile de rigoare, “Ce mai faci?” etc., se intreaba reciproc:
- D-apoi tu, Marie, luatu-te-ai?
- Luat, dara.
- Si, cum-ui?
- D’apoi, drajile mele, mi-am luat un ficior mandru, chipeş, puternic, numa’ că are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru’?
- O zis ca-i surd de-o ureke!
- No, las’, că nu-i bai, doar nu trebe sa auda toate cele!
- D-apoi tu, Anuta, tu luatu-te-ai?
- D-apoi, cum?!
- Si-al tau, cum-ui?
- Doamne, că al meu îi ca o catana, mere tantoş pe ulită si îi tare ca un taur, frumos ca Soarele, da’ are un beteşug!
- Dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru’?
- O zis ca-i chior de-un ochi, nu vede bine!
- No, las’, că nu-i bai, doară nu trebe sa vadă chiar toate cele!
- D-apoi tu, Minodora, tu luatu-te-ai?
- Pai, tu fetilor, eu mi-am luat un ficior cum nu s-a mai ezistat pe suprafaţa Pamântului! Păi, al meu îi cât bradul, îi deştept, puternic ca un urs, frumos ca o icoana, da’ are ş-al meu un beteşug!
- Da’ ce beteşug are, bata-l norocu’?
- Păi, al meu dimineata ma f…, la amiaz’ ma f… , seara ma f… iara!
- Si, dusu-l-ai la doftor?
- Dus.
- Si, ce-o zis doftoru’?
- O zis ca n-are ţinere de minte