Cum câștigă Bulgaria milioane din energia României. Curent cumpărat aproape gratis, revândut de zeci de ori mai scump

România traversează, începând cu 1 august, o perioadă de alertă energetică, însă paradoxul pieței de electricitate devine tot mai evident. În fiecare zi, în jurul prânzului, țara exportă energie la prețuri extrem de reduse către Bulgaria, iar câteva ore mai târziu ajunge să importe electricitate la valori de zeci sau chiar sute de ori mai mari. Diferențele spectaculoase de preț creează oportunități uriașe pentru companiile care dețin capacități moderne de stocare și pentru traderii care exploatează aceste dezechilibre ale pieței regionale.

Fenomenul este cunoscut de mai mult timp și este analizat intens în sectorul energetic. România produce, în special în intervalele cu radiație solară puternică, mai multă energie decât consumă, ceea ce determină prăbușirea prețurilor pe piața spot. În lipsa unor capacități suficiente de stocare, surplusul este exportat la valori foarte mici. Seara, când producția fotovoltaică dispare, iar consumul crește considerabil, sistemul energetic intră în deficit și este nevoit să importe energie la prețuri mult mai ridicate.

Diferențele de preț pot fi impresionante chiar în decursul aceleiași zile. La numai o zi după instituirea stării de alertă energetică, energia tranzacționată pe piața pentru ziua următoare a ajuns în intervalul 13:00–14:00 la aproximativ 2,70 lei/MWh, pentru ca în jurul orei 20:00 să urce la aproape 1.100 lei/MWh. Practic, valoarea energiei a crescut de peste 400 de ori în doar câteva ore, reflectând dezechilibrul dintre producție și consum.

Aceste variații reprezintă o sursă importantă de profit pentru operatorii care dispun de sisteme de stocare în baterii. Ei cumpără energia atunci când prețurile sunt foarte mici, o stochează și o revând în intervalele în care cererea explodează, iar prețurile ating niveluri record. Întregul mecanism se bazează pe arbitraj energetic, adică pe valorificarea diferențelor dintre prețul de cumpărare și cel de revânzare, model de afaceri care s-a dezvoltat rapid în Bulgaria în ultimii ani.

Printre principalii beneficiari ai acestei situații se numără Advance Green Energy AD, companie controlată de frații Kiril și Georgi Domuschiev. Societatea operează unul dintre cele mai importante proiecte de stocare a energiei din Europa, amplasat la Lovech, în Parcul Industrial „Balkan”. Inaugurat în mai 2025 și finanțat parțial prin PNRR, sistemul BESS are o capacitate de 124,1 MW și 496,4 MWh, fiind considerat cel mai mare sistem independent de stocare în baterii din Uniunea Europeană și din Balcani.

În februarie 2026, compania a încheiat un acord de hedging pe termen lung cu grupul elvețian Axpo, prezent și pe piața din România. Prin acest parteneriat, veniturile rezultate din arbitrajul energetic sunt administrate astfel încât bateria de la Lovech să absoarbă surplusul de electricitate produs în regiune în orele prânzului, inclusiv energia provenită din parcurile fotovoltaice românești, pentru ca aceasta să fie valorificată ulterior în intervalele de consum maxim, când prețurile cresc spectaculos. Sistemul transformă proiectul bulgar într-un element-cheie pentru traderii care operează fluxuri importante de energie între România și Bulgaria.

Investițiile nu se opresc însă aici. În Bulgaria funcționează și un proiect de stocare de 150 MW și 601 MWh dezvoltat de compania austriacă Enery la Nova Zagora, în timp ce Solarpro Technology AD, în parteneriat cu gigantul chinez CATL, operează la Burgas instalații BESS cu o capacitate de aproximativ 602 MWh.

În doar câțiva ani, Bulgaria s-a transformat în cea mai dinamică piață europeană în domeniul stocării energiei în baterii. Dacă la începutul anului 2025 dispunea de aproximativ 200 MWh capacitate instalată, investițiile private și finanțările prin PNRR au accelerat spectaculos dezvoltarea sectorului. Astăzi, țara a ajuns la aproape 2.500 MWh capacitate de stocare și ocupă locul al treilea în Uniunea Europeană, fiind depășită doar de Germania și Italia.

În paralel, România a rămas mult în urmă. Capacitatea de stocare este estimată la aproximativ 600 MWh, nivel insuficient pentru a absorbi excedentul de energie produs în timpul zilei. Consecința este că surplusul este exportat ieftin, iar seara sistemul energetic depinde tot mai mult de importuri.

Datele oficiale ilustrează foarte clar dezechilibrul. Numai în luna aprilie 2026, România a exportat energie către Bulgaria la un preț mediu de aproximativ 50 de euro/MWh în intervalele de prânz. În schimb, în orele de seară a fost nevoită să importe energie la prețuri care au ajuns până la 250 de euro/MWh, adică de cinci ori mai mari. Valoarea importurilor s-a ridicat la aproximativ 33 de milioane de euro, în timp ce exporturile au însumat doar circa 5 milioane de euro.

Fluxurile transfrontaliere confirmă această tendință aproape zilnică. În intervalele de consum maxim din fiecare seară, România importă volume importante de energie din Bulgaria, iar datele din ultimele 30 de zile arată că aproximativ 80% din energia importată de țara noastră provine de la sud de Dunăre.

Explicația ține și de modul în care funcționează piața europeană de electricitate. România, Bulgaria, Grecia și alte state din regiune sunt conectate prin algoritmul european EUPHEMIA, care stabilește automat fluxurile de energie și prețurile în funcție de cerere și ofertă. În jurul prânzului, producția fotovoltaică explodează simultan în întreaga regiune, iar oferta mare determină prăbușirea prețurilor, uneori chiar sub zero. Energia este direcționată către zonele unde poate fi absorbită, iar statele și companiile care dispun de baterii de mare capacitate pot cumpăra ieftin și revinde ulterior la valori mult mai ridicate.

Aceste evoluții pun presiune și asupra marilor companii energetice din România. În contextul volatilității accentuate a pieței, reacțiile investitorilor au fost diferite. Unele companii din sector au înregistrat scăderi importante pe bursă, în timp ce altele au avut evoluții mai bune, însă, la nivel de ansamblu, indicele BET-NG, care urmărește sectorul energetic și al utilităților, a consemnat o depreciere.

În timp ce Bulgaria valorifică avantajul investițiilor realizate în stocarea energiei și obține profituri consistente din arbitrajul pieței, România continuă să suporte costurile lipsei unor astfel de capacități. Specialiștii și autoritățile au atras în repetate rânduri atenția că dezvoltarea accelerată a parcurilor fotovoltaice nu a fost însoțită de investiții suficiente în sisteme de stocare, ceea ce face ca surplusul de energie produs în timpul zilei să nu poată fi valorificat eficient.

Autoritățile au anunțat în ultimii ani obiective ambițioase privind dezvoltarea capacităților de stocare. Estimările făcute în 2024 indicau atingerea unui nivel operațional de cel puțin 2,5 GW până la sfârșitul anului 2025 și aproximativ 5 GW în 2026. Totodată, Transelectrica aprecia că sistemul energetic românesc are nevoie de minimum 4 GW capacitate de stocare pentru a funcționa în condiții optime. În acest scop au fost promise granturi nerambursabile și aproximativ 80 de milioane de euro din PNRR pentru finanțarea unor proiecte de stocare, însă ritmul implementării rămâne mult sub cel înregistrat de Bulgaria.