A fost odata un fermier care avea un cal si o capra. Intr-o zi, calul s-a imbolnavit, iar barbatul a fost nevoit sa cheme medicul veterinar.
“Ei bine, calul tau are un virus. El trebuie sa ia acest medicament timp de trei zile. Voi reveni in a treia zi si, daca nu este mai bine, va trebui sa il eutanasiem.
In apropiere, capra asculta cu atentie conversatia lor. Imediat, barbatul i-a dat medicamentul calului si a plecat.
Capra s-a apropiat de cal si a zis: “Fii tare, prietene! Ridica-te sau altfel te vor eutanasia.
In a doua zi, barbatul i-a dat medicamentul calului si a plecat. Capra s-a intorssi a zis: “Hai, prietene! Ridica-te altfel vei muri! Hai, te ajut eu sa te ridici. Sa mergem… Unu, doi, trei…”
In a treia zi, barbatul i-a dat medicamentul.. la scurt timp a venit si medicul veterinar:
“Din pacate, vom fi nevoiti sa il eutanasiem. In caz contrar, virusul se poate raspandi, infectand ceilalti cai. Dupa ce au plecat, capra s-a apropiat de cal si a zis: “Asculta, prietene, acum ori niciodata! Ridica-te, haide! Ai curaj. Hai sus. Sus! Asa, incet. Grozav… Hai, unu, doi, trei. Bine, bine. Acum mai repede, inca un pas. Excelent…”
Calul a inceput apoi sa alerge.
Dintr-o data, proprietarul s-a intors si a vazut animalul din nou pe picioare. Atunci el a inceput sa strige: “Este un miracol! Calul meu este vindecat. Trebuie sa dam o mare petrecere. Sa taiem capra si sa facem cel mai bun gratar!”
Morala: asa se intampla de multe ori la locul de munca si chiar in viata. Nimeni nu stie cu adevarat care este angajatul sau omul care contribuie la succesul unei alte persoane.
Daca cineva iti va spune vreodata ca munca ta este neprofesionala, aminteste-ti: Arca lui Noe a fost construita de amatori, iar Titanicul a fost construit de profesionisti. sursa: www.kudika.ro