Românii plătesc haosul energetic al Europei. Facturi record, explicații sterile și decizii întârziate
România a ajuns, din nou, la masa fraierilor într-o Europă care vorbește pompos despre solidaritate, dar facturează fără milă dezechilibrele din Est. Facturile la energie electrică au explodat, atingând niveluri record, iar nota de plată este achitată de populație și de economie, nu de cei care au dormit liniștiți ani la rând în birourile unde trebuiau proiectate, finanțate și construite interconectări strategice.
Oficial, ni se spune că e „piață”, „context regional”, „factori externi”. În realitate, România este prinsă într-un mecanism disfuncțional, în care cererea masivă de energie din Ucraina și Republica Moldova, combinată cu infrastructura subdimensionată din Europa Centrală, împinge prețurile în sus, exclusiv în Est. Vestul rămâne protejat. Estul plătește.
Cerere mare, rețele mici, facturi uriașe
Creșterea cererii de energie din Ucraina, rămasă fără capacități proprii de producție după distrugerea infrastructurii energetice, și din Republica Moldova, sufocată de reducerea livrărilor de gaze, a pus o presiune enormă pe piața regională. România, prinsă în mijlocul acestui joc de forțe, importă, tranzitează și suportă consecințele.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune lucrurilor pe nume: energia electrică este sistematic mai scumpă în Europa de Est decât în Vest. Nu pentru că România ar produce prost sau puțin, ci pentru că liniile de transport din Austria, Slovacia și Ungaria sunt sufocate, iar interconectările sunt insuficiente sau prost gestionate.
Cu alte cuvinte, energia ieftină există în Vest, dar nu ajunge unde este nevoie. Nu din rea-voință declarată, ci dintr-un amestec toxic de lipsă de investiții, birocrație, frică politică și amânări cronice. Rezultatul? O piață fragmentată, în care „liberalizarea” funcționează doar atunci când trebuie să crească prețurile.
Europa Centrală – dopul energetic care sufocă Estul
Blocajele din nodurile centrale ale Europei nu sunt o noutate. Sunt cunoscute, documentate, discutate în ședințe și conferințe. Și totuși, nimic nu se întâmplă. Fluxurile de energie dinspre Vest sunt restricționate, redispecerizarea devine un coșmar tehnic, iar România rămâne captivă într-o zonă de preț ridicat, fără mecanisme reale de compensare.
Nu există, ni se spune, dovezi publice că aceste limitări ar fi intenționate. Poate. Dar există dovezi clare ale efectelor: prețuri mai mari cu peste 20% față de Vest, pierderi pentru industrie, presiune pe bugetele gospodăriilor și o competitivitate economică erodată. Intenția devine irelevantă când rezultatul este același, lună de lună, factură de factură.
Sud-Estul Europei – România, Bulgaria, Grecia – este lăsat să absoarbă șocurile. Diferențele de preț sunt justificate prin „condiții climatice”, „mix energetic” sau „structura rețelei”. Tradus: nu ați investit la timp, nu ați fost o prioritate, descurcați-vă.
Rețele subdimensionate și proiecte ratate: cronica unui eșec anunțat
Problema reală nu este Ucraina. Nici Moldova. Problema este că Europa – și România odată cu ea – a știut de ani de zile că rețelele sunt subdimensionate și a ales să amâne. Interconectările cu Ungaria și Slovenia bat pasul pe loc, fluxurile neplanificate din Germania și Cehia sufocă rețeaua centrală, iar cererea din Sud-Est crește fără ca infrastructura să țină pasul.
România a atras atenția asupra diferențelor de preț generate de congestii, nu de piața internă. A avut dreptate. Dar dreptatea fără acțiune nu scade facturile. Abia în decembrie 2025 se discută, timid, despre o Magistrală Energetică Austria–România. Prea târziu pentru consumatorii care plătesc deja.
În lipsa unui mecanism de compensare sau a unor investiții accelerate, România rămâne prizoniera unui sistem care socializează pierderile și privatizează beneficiile.
Greșelile interne completează tabloul dezastrului
Ca și cum contextul extern nu ar fi suficient, România își mai adaugă singură piedici. Premierul Ilie Bolojan recunoaște deschis: proiecte energetice greșite, centrale dimensionate absurd, licitații fără ofertanți, lipsă de producție în bandă. Cu alte cuvinte, decizii luate pe hârtie, rupte de realitate, care astăzi se întorc împotriva noastră.
O centrală de peste 200 MW proiectată inutil la Craiova este simbolul perfect al unui sistem care planifică prost și plătește scump. Când nu faci ce trebuie, la timp, ajungi să imporți scump și să explici mult.