In drumul catre birou trec pe langa o biserica. Acolo sta tot timpul un baietel. Il vad in fiecare zi, incearca din greu sa isi vanda florile…

In drumul catre birou trec pe langa o biserica; acolo sta tot timpul un baietel. Il vad in fiecare zi, are un tricou alb si pantaloni negri. La gat are o sfoara de care este prinsa o cruciulita.

El sta cu un cos cu flori de camp. Fie ca este 6 dimineata sau 9 seara, el incearca din greu sa isi vanda florile.

Cand trec pe langa el, de multe ori imi cere cu sinceritate sa ii cumpar un buchet de flori. Cumva, nu stiu de ce, nu am facut-o niciodata. Chiar si atunci cand se tinea dupa mine, implorandu-ma sa cumpar cel putin un buchetel… nu mi-a pasat.

Erau si alti baietei care vindeau flori, dar parca niciunul nu era la fel de persistenta ca el. Dupa multe luni in care l-am vazut, la un moment dat m-am gandit sa il intreb daca alta treaba nu are.

Tin minte si acum, era o zi de sambata. Baiatul era tot acolo, asezat in acelasi loc. Am incercat sa ii evit privirea presupunand ca ma va urma (asa facea de obicei). Dar el nu s-a clintit.

Am intrat pentru cateva minute in biserica. Cand am iesit, el nu a depus niciun efort de a imi vinde florile. Am crezut ca era furios sau pur si simplu orgolios.

Pana acum niciodata nu am vrut sa vorbesc cu el. Era un baiat necunoscut pentru mine. Insa m-am gandit sa il intreb daca este in regula. El s-a uitat la mine, dar nu a zis nimic.

Asta chiar era ciudat. Mi-am facut curaj si am intrebat: “De ce nu imi mai ceri sa iti cumpar florile?”

El a spus: “Imi pare rau… este prea tarziu. De ce ar trebui sa te intreb? Esti bogat, dar nu vrei sa cheltuiesti cativa banuti pentru florile mele. Oricum, acum nu mai are rost. Sora mea suferea de cancer si voiam sa o ajut sa ii cumparam medicamentele. Tata ne-a parasit. Mama face buchetele, iar eu le vand. Am folosit toti banii primiti de pe flori pentru tratamentul ei. Din pacate nu a fost suficient. A murit acum doua luni. Poti lua un buchet gratis… sau le poti lua pe toate. Nu imi mai pasa.”

Le-am cumparat pe toate. Dar m-am simtit atat de mic… Inca ma simt vinovat pentru ca nu am incercat sa il ajut. sursa: www.kudika.ro