Mulți visează să se îmbogățească pariind pe aur și argint. De ce este o capcană: sunt speculații, nu investiții
Salturile spectaculoase urmate de prăbușiri bruște ale aurului și argintului, înregistrate săptămâna trecută, i-au luat prin surprindere pe mulți investitori și au scos la iveală un adevăr incomod: piețele de mărfuri sunt dominate de speculații, nu de investiții clasice. Hank Smith, director de investiții la Haverford Trust, atrage atenția că majoritatea participanților nu urmăresc valoarea intrinsecă, ci doar mișcarea prețurilor, în condițiile în care metalele prețioase nu produc venituri proprii. Analizele indică faptul că evoluțiile recente au fost alimentate de achizițiile băncilor centrale, slăbirea dolarului și apetitul crescut pentru plasamente speculative.
Aurul și argintul, între euforie și colaps: o lecție dură pentru investitori
Creșterea rapidă și corecția severă a aurului și argintului din ultima perioadă au demonstrat, încă o dată, volatilitatea extremă a acestor active. Potrivit declarațiilor făcute pentru BusinessInsider.com de un director de investiții al Haverford Trust, entuziasmul pieței poate fi la fel de periculos ca panica.
Chiar și după scăderea de 12% de vinerea trecută, aurul rămâne cu un avans de aproximativ 70% în ultimul an. Argintul, la rândul său, afișează o creștere impresionantă de 160% în ultimele 12 luni, în pofida unei prăbușiri recente de aproape 30%.
Hank Smith, care gestionează active de peste 15 miliarde de dolari, spune că investitorii ar trebui să trateze cu maximă prudență expunerea pe metale prețioase și alte mărfuri. În opinia sa, evoluțiile din ultimele luni ale anului 2025 și începutul lui 2026 nu au fost susținute de fundamente solide, ci de un comportament impulsiv al pieței.
„Avem impresia că, în ciuda corecției de vineri, creșterea din ultimul trimestru din 2025 până în 2026 a fost determinată mai degrabă de impuls decât de rațiune”, a declarat Smith.
„E genul de reacție: uite un activ care crește, hai să-l cumpărăm pentru că urcă”, a adăugat el, cu o notă de ironie.
Speculația, motorul principal al pieței mărfurilor
Deși există specialiști care recomandă includerea aurului sau a altor active alternative – precum contractele futures pe petrol – în portofoliu, ca protecție împotriva recesiunii sau inflației, Hank Smith respinge această abordare.
El susține că fondurile sunt mai eficient plasate în active care generează venituri recurente, cum ar fi acțiunile cu dividende, și precizează că portofoliul său nu include aur, argint, grâu sau petrol.
Smith explică faptul că accesul la piețele de mărfuri a devenit mult mai simplu datorită contractelor futures și ETF-urilor cu preț spot, precum SPDR Gold Trust (GLD) sau United States Oil Fund (USO). Cu toate acestea, avertizează că astfel de plasamente seamănă mai mult cu un pariu decât cu o investiție în adevăratul sens al cuvântului.
Motivul este simplu: mărfurile fizice nu produc venituri, nu au bilanț contabil și nu oferă dividende sau dobânzi. Singura speranță de câștig rămâne revânzarea la un preț mai mare.
„Să fim clari: acestea sunt speculații, nu investiții. Cumperi ceva fără flux de numerar, fără profit, mizând exclusiv pe ideea că altcineva va plăti mai mult. Aceasta este singura cale de a face bani”, a explicat Smith.
În trecut, piețele de mărfuri erau dominate de companii care aveau un interes direct în resursele respective. Companiile aeriene, de exemplu, foloseau contractele futures pentru a se proteja de fluctuațiile prețului petrolului.
Astăzi, acest rol a fost preluat aproape integral de fondurile speculative, ceea ce a schimbat radical dinamica pieței.
„Dacă ne întoarcem cu 30–40 de ani în urmă, majoritatea cumpărătorilor de contracte futures pe petrol aveau un interes fizic real. Acum, aceștia reprezintă o minoritate. Piața este dominată de fonduri speculative”, a subliniat Hank Smith.
Aurul, un mit al siguranței absolute
Unul dintre cele mai des invocate argumente în favoarea aurului este statutul său de rezervă de valoare și protecție împotriva inflației. Smith contestă însă această percepție.
El afirmă că performanța aurului pe termen foarte lung nu a demonstrat randamente superioare, mai ales în comparație cu obligațiunile sau chiar cu banii ținuți în conturi care produc dobândă. În opinia sa, aurul nu reușește să concureze cu activele care oferă venituri constante.