Nu mi-am închipuit vreodată că mă voi îndrăgosti de un bărbat însurat…

Nu mi-am închipuit vreodată că-mi voi găsi fericirea în brațele unui bărbat care a trecut deja prin experiența unei căsătorii și, cu atât mai puțin, că acesta aparține, cel puțin în acte, unei alte femei. Însă dragostea nu ține cont de starea civilă…

Încă de mică visam la momentul în care voi îmbrăca rochia albă de mireasă, știind că ziua în care-i voi spune „da“alesului inimii mele va fi probabil cea mai fericită din viața mea. Însă, până să ajung să mă bucur de această clipă a trebuit să mă lupt pentru dragostea bărbatului iubit.

M-a fermecat din primul moment

Acum câțiva ani, m-am angajat ca secretară la o firmă care se ocupa cu importul de materiale de construcții. Într-o zi, m-a sunat un domn care dorea să stabilească o întâlnire de afaceri cu șeful meu. După ce am discutat cu acesta, l-am rugat să treacă pe la sediul firmei în ziua următoare. Mi-a făcut o impresie bună de când am vorbit la telefon deoarece a fost extrem de politicos și cu o voce plăcută. După ce a discutat cu șeful meu, a venit la mine să-l ajut să stabilească data unei următoare întâlniri. Nu am putut să nu remarc că era un bărbat îngrijit, șarmant, care părea foarte sigur pe sine. Câteva ore mai târziu, am primit la birou un superb buchet de flori, însoțit de un bilețel prin care eram rugată să accept invitația la o cafea. Era semnat simplu, Adrian, și am făcut repede legătura cu domnul curtenitor pe care-l întâlnisem mai devreme. Din curiozitate, am mers la sfârșitul programului la cafeneaua unde mă aștepta și am descoperit un bărbat cald, cu un simț amuzant și cu care aveam multe în comun. Bineînțeles că ochii mi-au fugit și spre mână, însă verigheta lipsea. Când l-am întrebat, mi-a povestit că e divorțat și că nu a mai vorbit cu fosta soție de mai bine de doi ani.

O căsnicie eșuată

După mai multe întâlniri, m-am îndrăgostită iremediabil de el și, cu cât ne vedeam mai des, cu atât îi descopeream mai multe calități. Mi-a povestit că a trecut prin multe greutăți și că timp de câțiva ani a trebuit să stea departe de familie, pentru că a lucrat în străinătate. Dacă la început soția sa a fost de acord, deoarece avea un contract de muncă avantajos din punct de vedere financiar, după un timp au apărut problemele. Îi reproșa că stă prea mult timp singură și astfel ajungeau să se certe aproape de fiecare dată când vorbeau. Într-o zi, a primit un telefon prin care ea îl anunța că vrea să divorțeze. A luat primul avion spre România, însă toate încercările sale de a se împăca au rămas fără rezultat, iar în final a fost nevoit să se întoarcă la muncă. Apoi a primit actele de divorț și, deși nu și-a dorit acest lucru, și-a angajat un avocat în țară. A semnat ce era nevoie, urmând ca la partaj soția să primească apartamentul în care locuia. A așteptat până i-a expirat contractul, după care s-a întors în țară și și-a deschis o firmă de construcții.

Un nou început

M-am mutat la el la câteva luni de la prima întâlnire, iar părinții mei l-au plăcut de cum l-au cunoscut. Își dorea foarte mult o familie și eram convinsă că mi-am găsit sufletul pereche. Era foarte atent cu mine și nu de puține ori mă surprindea cu câte o mică atenție, deși nu era o ocazie deosebită. Am plecat în concediu la munte, unde m-a și cerut în căsătorie de Revelion. Am stabilit data nunții pentru primăvara următoare și am început să punem la punct toate detaliile. Când am văzut ce acte sunt necesare pentru a ne putea căsători ne-am dat seama că avem nevoie de certificatul de divorț. Am mers la starea civilă pentru a  ridica o copie și acolo ne-am lovit de prima problemă, nu exista niciun certificat pe numele lui. Atunci am realizat că mă îndrăgostisem de un bărbat însurat…

Drumul spre altar, plin de obstacole

Adrian a luat legătura cu fosta soție, care i-a declarat cu seninătate că ea s-a răzgândit și nu a mai divorțat. Pentru a semna actele a cerut ca, pe lângă apartament, să primească și o sumă însemnată de bani. Adrian nu a ezitat nicio secundă și a acceptat toate condițiile puse de fosta soție, doar din dorința de a nu amâna data căsătoriei noastre. Atunci mi-am dat seama cât de mult mă iubește și că banii, pentru care a muncit din greu printre străini, nu erau mai importanți decât fericirea mea.

Fericirea mult așteptată

Ziua nunții a fost într-adevăr cea mai fericită din viața mea, mai ales că-l aveam alături pe cel mai iubitor bărbat din lume. Încă nu știu ce am făcut ca să fiu atât de norocoasă. Dragostea noastră a fost binecuvântată anul trecut cu o fetiță, care ne luminează viața în fiecare zi.  sursa: www.clickpentrufemei.ro