Mașa este o fetiță isteață și foarte veselă. Fetiţa este singurul personaj uman care vorbește din film. Ursul este ținta glumelor sale isteţe. Cei doi împreună formează o pereche comică care te cucereşte din prima clipă. “Mașa și Mișka” figurează pe lista celor 250 de seriale de animație care pot deveni clasice în domeniu, susţine revista americană, Animation Magazine.

Intr-o zi, un baiat sarac care vindea pliante din usa in usa pentru a isi plati scoala, a gasit prin buzunare cativa banuti. Ii era foarte foame si nu avea cu ce sa isi cumpere mancare. A hotarat sa mai mearga la inca o familie, poate cineva se indura si cumpara pliantele lui.

O tanara frumoasa i-a deschis usa. L-a vazut foarte trist, asa ca l-a intrebat daca are nevoie de ceva anume. Rusinos, a lasat privirea in pamant si a spus cu jumatate de gura: “Un pahar cu apa, daca se poate.”
Fata si-a dat seama ca este sarac si ca ii este foame, asa ca i-a adus un pahar mare cu lapte si un sandwich. 
El a baut laptele, iar sandwich-ul l-a pus in buzunar.

“Cat iti datorez?”

“Nu-mi datorezi nimic.” – a raspuns ea. “Mama ne-a invatat ca niciodata sa acceptam bani pentru un lucru marunt pe care il facem.”

El i-a spus: “Atunci iti multumesc din inima.”

In timp ce tanarul se indrepta catre casa lui, el a scos sandwich-ul din buzunar si a inceput sa manance cu pofta. Nu doar ca se simtea mai puternic, ci avea si mai multa credinta in Dumnezeu. Era pregatit sa lupte pentru a se descurca in viata.

Anii au trecut… iar acea tanara a fost dusa la spital in stare critica. Medicii din localitate nu au stiut ce sa ii faca, asa ca au trimis-o intr-un oras mai mare, cu specialisti care au studiat boala ei rara.

Baiatul sarac era unul dintre specialisti… el a fost chemat pentru consultare. Cand a auzit numele orasului din care provenea fata, o lacrima i-a umplut ochii. Imediat s-a ridicat si a mers in camera tinerei.

Imbracat in halat alb, medicul a intrat in salon. El a recunoscut-o imediat. Era fata ca ii servise un pahar cu lapte si un sandwich in momentul in care el era gata sa renunte. A promis in sinea lui ca va face tot posibilul pentru a o ajuta pe aceasta femeie.

Dupa o lupta indelungata, medicul a reusit sa rezolve cazul. El a platit toate cheltuielile de spitalizare ale femeii, apoi a trimis dosarul de externare catre femeie.

Cand l-a primit, tanara era speriata. Ii era teama sa il deschida pentru ca stia ca urma sa plateasca intreaga ei viata pentru toate. In cele din urma s-a uitat… ceva i-a atras atentia… era un biletel mic, pe care erau scrise urmatoarele:

“Factura achitata integral in urma cu multi ani… cu un pahar de lapte.” sursa: www.kudika.ro

” Aseara, am trait una dintre cele mai dureroase experiente ale vietii mele. Eram in market-ul de cartier, unde stand-ul de branzeturi este langa cel de dulciuri. Ma uitam la o rotita de cascaval. Am auzit discutia:

“- Te rog, mama, voi fi buna si cuminte. Te rog!

– Nu avem bani, astia sunt! Daca iti iau bomboanele astea, nu mai avem bani de paine.”

Instinctiv am intors capul.
O femeie simpla, imbracata saracacios, dar curat, cu o pustoaica blonda, cu ochi mari albastri.
“- Te rog, ai promis ca anul asta va veni Mosul si ne va aduce bunatati….”
Stateam inlemnita, cu rotita de cascaval in mana. Copila tinea in mana o punguta cu dropsuri. O priveam si nu-mi venea sa cred ca povestile pe care le auzisem erau adevarate.
Copilul a lasat punguta cu bomboane pe raft si, trasa de mama-sa a plecat mai departe.
M-am intors, teleghidata, spre standul cu dulciuri. Punguta cu bombonele, pe care o tine copila in mana, costa 1,50 lei. Am inghesuit dulciuri in cos si, inevitabil, in drum spre casa de marcat, am trecut pe langa standul de carne. Femeia respectiva si copila, care se zgaia in geamul de prezentare a produselor.
“- Opt felii de parizer!” a spus si a continuat “Subtiri”.
Mi-a stat inima-n loc.
Am cerut celeilalte vanzatoare un baton de salam de vara si unul de pastrama de porc.
Am ajuns la casa inaintea lor.

Imi inotau ochii in lacrimi.

Le-am asteptat afara, in fata marketului.
I-am intins sacosica cu dulciuri copilei blonde:
“- A trecut Mos Craciun pe aici si ti-a lasat sacosica asta la mine, pentru ca tu erai in magazin.”
Copila, a intors ochiii ei mari si albastri catre mama-sa, intrebatori. Iar femeia a dat din cap aprobator.
“- Vezi, mama, ca exista Mos Craciun!” a exclamat.
Priveam muta de emotie, ma durea si ma bucuram in acelasi timp.

Domnilor guvernanti, v-ati marit pensiile, dar pentru copilutii astia ce-ati marit? Foamea? Frigul? Nimicul? “

Intamplare traita si relatata de Arina Arina pe profilul sau de FB, aici.

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.