În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus: ” Trebuie să-ţi vorbesc”. Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am văzut durerea in ochii ei….
În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus: ”Trebuie să-ţi vorbesc”. Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am vazut durerea in ochii ei… acea tristeţe care îmi blochează gura. Mi-am facut curaj şi i-am spus: ” Vreau sa divorţam” . Ea, dezgustată de întrebarea mea a spus încet: ”De ce?”.
În acea noapte nu am vorbit şi ea a plâns toata noaptea. Eu ştiam ca ea voia să înţeleagă ce se întâmplă cu căsătoria noastră, dar nu am putut răspunde. Îmi ierduse inima din cauza altei femei, Ana. N-o mai iubeam asa de mult pe soţia mea. Eram aşa de trist…
M-am simtit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spunea ca sotiei mele i-ar rămâne casa, masina si 30% din magazin. Atunci când a văzut actul de separare l-a rupt intr-o mie de bucăţi ”Cum, am petrecut zece ani din viata noastra impreuna si acum ma lasi pentru alta?!”.
Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine, pentru toate energiile, dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana. Dintr-o data sotia mea a inceput sa urle şi a plâns încontinuu. Era furioasă şi dezamăgită. Ideea de divorţ a inceput să devină realitate.
Ziua urmatoare m-am intors acasă şi am gasit-o stând la biroul ei în dormitor, scria. Nu am mancat nimic la cina si m-am dus la culcare. Eram foarte obosit dupa o zi petrecuta cu Ana. In noapte m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou. M-am întors şi am continuat să dorm.
Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine cu niste condiţii pentru a accepta divorţul. Nu a vrut casa, nu a dorit nici masina si nici magazinul. Maine incepea o noua luna. În acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu s-a intamplat. Raţionamentul său a fost simplu:” Fiul nostru are examene in aceasta luna si nu trebuie sa-l ingrijoarm cu problemele noastre.” Am fost de acord. Cu toate acestea, ea a făcut o doua cerere: ” Trebuie să ne amintim de ziua în care am fost căsătoriti. Atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie sa ma iei in brate pana la usa de iesire”.
Am crezut ca si-a pierdut mințile, dar am fost de acord. I-am povestit Anei. Ana a inceput sa râdă spundând: ”Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta, spune-i ca esti al meu”.
De mult timp eu si sotia mea nu am mai avut o lungă “confidenţialitate”. Aşa că, atunci când am luat-o prima zi in braţe, am fost atât jenat… dar fiul nostru era în urma noastra si ne aplauda spunand : ”Tata esti tare, ai luat-o pe mama în braţe”.
Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Am mers zece metri cu soţia mea în braţele. Ea a închis ochii şi a spus încet:. ”Nu-i spune nimic despre divorţ, te rog” . Am fost de acord. Am lăsat-o la uşa şi ea a ieşit şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la munca.
A doua zi am fost mai relaxat. Ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simtit parfumul ei pe bluza mea. Mi-am dat seama ca a trecut mult timp de cand nu m-am mai uitat la ea… am realizat ca nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe fată, fire de păr albe…! M-am intrebat: “ce am făcut de am transformat-o, astfel?”
A patra zi, luând-o în braţe cum se intampla în fiecare dimineaţă, am simţit că intimitatea s-a întors la noi. Aceasta a fost femeia care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil… Simteam ca urma sa ne apropiem mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana.
În fiecare zi mi-a fost mult mai uşor să o ridic si luna a trecut repede. Credeam ca am fost obisnuit sa o ridic şi pentru că in fiecare zi care a trecut o simtiteam mai lejeră. Intr-o dimineaţă ea a fost indecisa cu ceea ce să poarte. A încercat totul şi a zis: ”Hainele imi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut in greutate. Deci, de accea era asa de uşoară. Am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să imi dau seama am atins părul ei. Fiul nostru a intrat brusc în camera şi a spus: ”Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea in brate și am simtit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorțul. Am inceput sa o iau ca prima data cand am luat-o acasă, atunci când ne-am casatorit. Am vrut să plâng. Ultima zi am facut acelasi lucru si a spus:” Nu mi-am dat seama că mi-am pierdut intimitatea cu tine”.
Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu masina. Sotia mea a ramas acasa. M-am dus la muncă, dar la un moment dat am trecut prin fata casei Anei. M-am oprit şi am fugit în sus pe scări, ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ”Iarta-ma, dar nu vreau sa divorţez de soţia mea. S-a uitat la mine şi a spus: ”Eşti nebun? ” I-am răspuns:” Nu, e doar că îmi iubesc soţia. A fost un moment de plictiseala si rutina in care ne-am indepartat, dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie sa o fac pentru tot restul vietii mele!”
Ana mi-a dat o palmă si mi-a închis ușa în față. Am plecat repede, am condus şi m-am oprit la un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri si fata de la magazin m-a intrebat: ”Ce vreti sa scrieti pe bilet? ”. „ Nu imi pasă de nimic, dar o sa te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va desparti! “
Am venit degraba acasa, am urcat scările şi am fugit sus în cameră, fericit şi cu un zâmbet pe buze. Dar soţia mea era întinsă pe jos… moartă. Ea lupta împotriva cancerului, iar eu, în loc sa imi dau seama ce se intamplă, am fost ocupat cu Ana.
Sotia mea îmi ceruse acea perioadă de timp, pentru că ştia că era pe moarte. Insă, pentru ca fiul nostru să nu sufere traume, trebuia să-i rămână imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare.
Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casă… nu mașină… nu bani. Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viață frumoasă și o căsnicie perfectă. Să încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită. Întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase povești de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până când nu îl pierdem….
Am fost casatorita timp de aproape 15 ani si am doi copii frumosi. Acum trei ani, sotul meu m-a parasit pentru amanta. Nu mi-am imaginat niciodata ca, intr-o zi…
Am fost casatorita timp de aproape 15 ani si am doi copii frumosi. Acum trei ani, sotul meu m-a parasit pentru amanta. Nu mi-am imaginat niciodata ca, intr-o zi, si eu voi fi una din acele femei care se vor desparti de omul cu care au fost toata viata si caruia i-au jurat credinta pe veci. Si el mi-a jurat credinta, insa iubirea lui s-a dus. Si de amanta stiam, nu mi-a fost foarte greu sa imi dau seama, dar tot la mine se intorcea. Nici nu credeam ca el va avea curajul sa ne paraseasca. Atunci cand a reusit sa isi ia inima in dinti si sa imi spuna, am incercat sa imi pastrez calmul, sa fiu cat mai rationala si sa il inteleg. Am vorbit despre noi, despre cum o sa le spunem copiilor fara sa ii afecteze, despre cum o sa ii viziteze, cum impartim bunurile…. Atunci cand pornesti la drum cu cineva, nu iti pui niciodata problema ca intr-o zi vei ajunge sa imparti ce ai adunat de-a lungul timpului. Altfel nu te-ai chinui niciodata sa treci obstacolele. Dar asta e. Socoteala de acasa nu se potriveste niciodata cu cea din piata.
Am crescut cu credinta in Dumnezeu stiind ca el are grija de noi si ca totul se intampla cu un motiv. Poate ca el nu este cel sortit mie. Nici nu pot sa spun ca imi pare rau. Nu imi pare rau pentru ca am avut o viata frumoasa impreuna. Mereu s-a purtat frumos cu mine, m-a respectat, m-a iubit, m-a inteles, m-a sustinut, el mi-a fost cel mai bun prieten, el s-a sacrificat pentru mine; este barbatul pe care orice femeie si l-ar dori, tocmai de aceea nici nu ma mir ca amanta lui a tras cu dinti de el. Probabil si eu as fi facut acelasi lucru in locul ei. Nu imi pare rau, desi nici bine nu imi este. Am avut increderea ca o sa trec si peste asta. A trebuit. Pentru ingerasii mei. Zambetul lor m-a vindecat. Cum as fi putut sa il urasc cand el mi-a dat aceste doua bucurii? Nu as putea si nici nu ar fi corect. Nu pot sa sterg cu buretele tot ce a fost bun si frumos si sa ridic un zid de ura pentru ca el a ales sa mearga pe alt drum. Poate si eu am gresit, poate si el a gresit…. Timpul le va rezolva pe toate.
Nu am putut sa vad acest pas decat ca unul spre inainte. Ca un sut in fund care m-a facut sa progresez. Daca pana atunci siteam ca nu am timp nici sa respir, am invatat usor, usor sa imi gestionez mai bine timpul, sa am grija de copii, dar si de mine.. Sa fii o mama singura nu este un lucru usor, dar parintii mei m-au ajutat foarte mult. Si fostul meu sotul meu mi-a promis ca nu va lipsi din viata lor, si s-a tinut de promisiune. Pas cu pas, pas cu pas. Rabdare.
Inainte sa ma casatoresc cu el, visam sa am un restaurant. Mic si cochet. Nu am renuntat niciodata sa sper la el, dar a trebuit sa pun gandul asta de-o parte pentru ca ne-am cumparat o casa, am investit in ea, s-a nascut primul copil, apoi si al doilea, nu am avut niciodata bani care sa ne dea afara din casa dar mereu am avut grija sa avem micile noastre economii. Parca nu am avut un moment potrivit pentru a face acest lucru. Dupa ce ne-am despartit, pentru a nu ma afunda in cotidian si a nu imi plange de mila, pentru a nu ma gandi la el, mi-am deschis propria afacere. Am dat viata restaurantului meu. Am reusit sa obtin un imprumut de la banca, am cautat un local dragut si am inceput transformarea. Am inceput sa lucrez cu oameni incredibili, seriosi, care s-au implicat aproape la fel de mult ca si mine. Impreuna am reusit sa dam viata unui loc pe care eu si copiii mei il numim a doua casa. Micutii mei iubesc acest loc si sunt foarte mandri de mine. De ziua lor am sarbatorit impreuna cu colegii si prietenii lor de joaca aici. Desi am trecut printr-o schimbare majora, copiii mei sunt fericiti. Zambesc, sunt linistiti, iubitori, increzatori… Asta ma face sa cred ca despartirea si deciziile pe care le-am luat amandoi au fost bune, au fost sanatoase pentru copiii nostri.
Inca nu mi-am refacut viata sentimentala. Imi este foarte greu sa ma imaginez cu un alt barbat decat cu el, insa imi doresc sa fiu din nou fericita alaturi de un barbat bun si iubitor. Simt ca rana mi s-a inchis si ca as putea sa fac acest pas. Convinsa de prietenele mele am inceput sa imi acord o atentie mai mare, am inceput sa ma rasfat din cand in cand, sa accept ca in viata trebuie sa fac si lucruri care imi aduc si mie fericirea si starea de bine. Am redescoperit sportul iar acum merg regulat la sala. In sezonul cald ies la alergat, cu bicicleta sau la inot. Am doi parteneri de incredere: copiii mei. Am invatat impreuna ce inseamna sa faci miscare si cat de bine poate sa fie. Am reusit sa dau jos kilogramele pe care parca niciodata nu am avut timp sa le dau, si acum ma simt mai bine. Rochiile stau mai bine pe mine. Prietenele mele ma numesc o mama frumoasa. Si copiii mei la fel. E normal ca ele si ei sa spuna asta despre mine pentru ca ma iubesc asa cum sunt si isi doresc sa ma vada cu zambetul pe buze. Nu mi-am dat seama ca toate aceste schimbari m-au influentat atat de mult in bine pana cand, intr-o zi, fostul meu sot a venit sa ia copiii la el. Nu ne mai vazusem de foarte mult, eu de obicei fiind plecata atunci cand venea dupa copii. Am vazut schimbarea mea in ochii lui. Se uita la mine la fel cum se uita la inceput, cu aceeasi admiratie si dorinta ascunsa. Mi-a spus ca sunt frumoasa. Am inteles atunci parca tot ce nu reusisem pana in acel moment. Mi-am dat seama ca am iesit dintr-o situatie dificila si ca am reusit sa ma ridic. Am reusit sa fac dintr-o poveste de iubire cu un final amar o noua aventura plina de dragoste pentru copiii mei, pasiune pentru ceea ce fac si mai multa incredere in mine. Si el vedea toate aceste lucruri.
Sunt increzatoare si optimista in ceea ce priveste viitorul. Orice obstacole ni se arata pe drum sunt de fapt niste semne ca ar trebui sa alegem alta cale, alta solutie. Poate pana atunci nu eram pe calea destinata noua. Chiar cred ca nimic nu este intamplator si ca, undeva acolo sus, cineva are grija de noi.