Sotul meu are un salariu decent, la fel si eu. Ne luptam luna de luna sa platim facturi, sa punem mancare pe masa si nu ne mai raman…
Sotul meu are un salariu decent, la fel si eu. Ne luptam luna de luna sa platim facturi, sa punem mancare pe masa si nu ne mai raman foarte multi bani pentru alte lucruri. Dupa doi ani de relatia, am decis ca nu mai putem astepta… asa ca nu am mai asteptat.
Sincer, eu nici macar nu ma gandeam la inelul de logodna. Voiam doar sa ma casatoresc cu cel mai bun prieten al meu. El a facut tot posibilul si a strans suficienti banuti pentru a imi cumpara doua inele asemanatoare. De-asta le tin pe degetul de logodna si imi plac atat de mult.
In timp ce eram sa cumparam inelele, o doamna care lucra acolo a venit sa o ajute pe colega care se ocupa de noi. Ea a spus: “Va vine sa credeti ca sunt barbati care cumpara aceste inele ca inele de logodna? Ce jalnic!”
Mi-am privit imediat sotul… fata lui era schimbata, parea terminat. Deja se simtea rau ca nu isi putea permite un diamant in forma de para care sa ma faca sa il iubesc si mai mult sau sa sclipeasca pe pagina de Facebook. Se simtea deja ca un esec, intrebandu-ma mai tot timpul: “Esti sigura ca vei fi fericita cu astea? Esti sigura este in regula?”
El era suparat gandindu-se ca nu ma poate face destul de fericita si ca poate ca nu vreau sa ma casatoresc cu el pentru ca inelele mele nu costau destul de multi bani si nu erau suficient de sclipitoare.
Vechea eu ar fi facut cu ou si cu otet aceasta femeie noua. Noua eu a spus: “Nu inelul conteaza intr-o relatie, ci iubirea care te face sa cumperi un inel.” Am cumparat inelele si am plecat.
Si vreau sa stie toata lumea ca m-as fi casatorit cu acest barbat si daca mi-ar fi oferit o guma pe post de inel sau un inel de plastic cumparat din zona de papusi de la supermarket. Oare de cand am ajuns sa credem ca singura modalitate prin care un barbat poate iubi cu adevarat o femeie este daca ii cumpara un inel de zeci de milioane? Chiar ai nevoie de un inel sclipitor pentru a spune ca iubesti? Bineinteles ca sunt frumoase, ca sentimentul este minunat. Nu veau sa ma interpretati gresit si sa credeti ca sunt invidioasa… dar de cand bunurile materiale echivaleaza dragostea?
Sotului meu i-a fost atat de frica ca il resping doar pentru ca nu si-a permis sa imi cumpere o bijuterie. Ii era teama ca iubirea mea pentru el va disparea. Societatea ne-a facut sa gandim asa si este atat de trist. In cele din urma nu am mai putut astepta, asa ca am fugit si ne-am casatorit doar noi doi. Nu am fost niciodata mai fericita si nu m-am gandit niciodata ca voi face asa ceva. Insa am facut-o. Doar noi doi. Acum sunt casatorita, am un inel de 300 de lei pe deget si langa mine este dragostea vietii mele. Ce mai pot cere de la viata? sursa: kudika.ro
A fost odata un barbat care si-a iubit sotia foarte mult. El ii putea oferi tot ce isi dorea, insa femeia nu a apreciat niciodata asta.
A fost odata un barbat care si-a iubit sotia foarte mult. Cuplul avea trei copii. El ii putea oferi tot ce isi dorea, insa femeia nu a apreciat niciodata asta.
Desi barbatul nu era bogat, el impartea tot ce avea cu ea. Ii cumpara haine si singurul lucru pe care ea il spunea era faptul ca sotul ei isi face datoria de barbat al casei. Ii cumpara rochii, insa femeia radea de el pentru ca tinutele nu erau de calitate.
Omul ii zambea si ii spunea:
“Intr-o zi voi deveni bogat si voi cumpara pentru tine toate lucrurile scumpe pe care ti le doresti.”
Intr-o seara, barbatul s-a intors de la serviciu si, in drum spre casa, a cumparat un kilogram de carne pentru a isi surprinde sotia… el a ajuns acasa si i-a aratat sotiei pachetul.
“Si te crezi barbat? Spune-mi, in afara de tine, ce sort mai vine acasa cu doar un kilogram de carne, fara ulei de gatit si o salata? Ai face bine sa pleci, esti un sot bun de nimic.” – a tipat femeia la el.
Apoi a aruncat carnea la gunoi si a fugit catre dormitorul ei.
Sotul s-a simtit jignit, insa niciodata nu a incetat sa o iubeasca. Intr-o zi, el a simtit o durere la piciorul stang, asa ca a mers la spital pentru un control. Dupa mai multe luni, a fost diagnosticat cu cancer; din cauza ca era prea sarac, nu si-a putut permite un tratament foarte scump.
Desi era bolnav, incerca sa munceasca pentru a isi ajuta familia. Doi ani mai tarziu, starea lui s-a inrautatit si a fost spitalizat; pentru a il salva, medicii au fost nevoiti sa ii taie piciorul… din pacate era prea tarziu, virusul afectase mai multe parti ale corpului. Pe patul de moarte, barbatul si-a chemat sotia si i-a spus:
“Ai grija de copiii mei, simt ca nu mai am mult. Te voi iubi mereu si voi incerca sa am grija de tine acolo unde voi fi.”
Dupa moartea lui, femeia si-a dat seama cat de mult i-a gresit. La doua luni de la moarte, ea a mers la cimitirul lui si i-a spus:
“Iubirea mea, ai facut tot ce ai putut pentru mine, m-ai tratat bine si mi-ai oferit cat ai putut, iar eu ti-am oferit in schimb doar certuri si scandal. Nu mi-am dat seama cat de mult ma iubesti pana cand ai plecat de langa mine. Cand eu sunt cea care trebuie sa aiba grija de familie si sa le ofere copiilor hrana, haine si sa ii educ… imi amintesc cand am aruncat acel kilogram de carne pe care l-ai cumparat pentru noi, iar acum nici nu am bani sa cumpar nici macar jumatate de kilogram.
Oamenii buni mor de tineri… Dumnezeu a vrut sa ii fii alaturi.
Te-am tratat urat, insa tu intotdeauna mi-ai oferit doar iubire. Stiu ca ma asculti si te rog sa ma ierti pentru ca nu am apreciat ce ai facut pentru mine. Ne este dor de tine si tot timpul te vom pastra in gand si in inima… niciodata nu vei pleca de langa noi.”
Apreciaza intotdeauna oamenii pe care ii ai in viata ta. Dragostea nu este despre ce avem, ci despre cum oferim putinul pe care il avem.



