Fiica mea cea mare a venit recent la mine si mi-a spus “Tati, cea mai mare frica a mea a fost ca tu si mami veti ajunge la divort. Apoi, cand aveam 12 ani, am vazut cat esti de nefericit si mi-am dat seama ca faci tot posibilul pentru a o recuceri pe mami. M-am gandit ca ar fi mai bine daca ti-ai gasi o alta sotie.” Apoi ea mi-a zambit si a continuat “Ma bucur ca ai reusit sa repari lucrurile.”

Ani de zile eu si Keri, sotia mea, am fost straini unul pentru celalalt. Privind inapoi, nu sunt sigur de ce am ales sa ne casatorim. Nici macar nu ne doream aceleasi lucruri de la viata. Si cu cat ne cunosteam mai bine, cu atat ne indepartam si mai mult. Tensiunea dintre noi a fost atat de mare incat in momentul in care am plecat intr-un turneu pentru promovarea cartii mele m-am simtit usurat. Certurile noastre erau tot mai dese incat devenise o obisnuinta sa tipam unul la altul. Nu mai stiam ce inseamna aia o relatie pasnica. Am devenit defensiv, incercand sa imi inchid sufletul in fata ei. Am fost aproape de divort si de mai multe ori am discutat despre aceasta posibilitate.

Eram in turneu cand mi-am dat seama ca ce facem este gresit. Tocmai ce avusesem inca o cearta dureroasa la telefon; Keri mi-a inchis telefonul in nas si nu m-a lasat sa spun ce am de zis. Ma simteam singur si nefericit, frustrat si suparat. Ajunsesem la limitele puternii.

Atunci mi-am intors privirea catre Dumnezeu. Nu stiu ce rugaciune am spus. Imi amintesc ca eram in dus si am inceput sa plang, incercand sa imi dau seama care este motivul pentru care casnicia noastra nu merge. Uram ideea de divort, ma durea ca nu vom mai fi impreuna. Eram confuz. Nu puteam sa inteleg de ce relatia dintre mine si Keri era atat de dificila. In adancul meu stiam ca ea este o persoana buna. Si eram sigur ca si eu sunt o persoana buna. Deci, de ce nu puteam fi fericiti impreuna? De ce ma casatorisem cu cineva atat de diferit de mine? De ce nu reuseam sa o ajut sa se schimbe?

In adancurile disperarii mele, mi-am dat seama ca ce fac este gresit. “Nu o pot schimba, nu am cum. Ma pot schimba eu.” In acel moment am inceput sa ma rog. Daca nu o pot schimba eu, poate ca Dumnezeu va putea. M-am rugat pana tarziu in noapte. M-am rugat si a doua zi, cand trebuia sa merg acasa. M-am rugat cand am intrat pe usa casei mele si am vazut o femeie rece, pe care abia o mai recunosteam. In acea noapte, cand ne aflam in patul nostru, la doar cativa centimetri unul de celalalt inspiratia m-a lovit: stiam ce trebuia sa fac.

In dimineata urmatoare m-am trezit in acelasi moment cu ea. Cu zambetul pe buze am intrebat-o “Ce pot face pentru ca ziua ta sa fie mai frumoasa?”

Keri s-a uitat furioasa la mine: “Ce???”

“Cum iti pot face ziua mai frumoasa?”

“Nu ai cum!” – mi-a spus ea. “De ce ma intrebi asta?”

“Pentru ca vorbesc serios” – am spus eu. “Vreau sa stiu ce pot face pentru ca tu sa te simti mai bine.”

S-a uitat la mine cu cinism, apoi a adaugat: “Vrei sa faci ceva? Du-te si curata bucataria!”

Parca vedeam fulgere in ochii ei. Mi-am dat seama ca se astepta sa ma supar si se pregatea pentru o noua cearta. In schimb, am dat din cap si am spus doar “Bine.”

M-am ridicat si m-am dus sa curat bucataria.

A doua zi am intrebat-o acelasi lucru: “Ce pot face pentru a iti face ziua mai usoara?”

Mi-a spus cu un usor zambet pe buze “Curata garajul!”

Am luat o gura mare de aer. Deja avusesem o zi foarte grea si stiam ca imi spune asta doar ca sa se razbune. Am fost tentat sa renunt la asta si sa ma duc sa ma culc.

In schimb am spus “Bine” si m-am dus si am curatat garajul. In doua ore totul era la locul lui. Keri nu stia ce sa mai zica.

A treia zi am intrebat-o acelasi lucru: “Ce pot face pentru a iti face ziua mai frumoasa?”

Ea mi-a spus “Nimic. Nu ai ce sa faci. Te rog sa incetezi cu asta.”

“Imi pare rau, dar nu ma voi opri niciodata.” – i-am spus. “Mi-am luat un angajament, vreau sa te ajut. Asa ca spune-mi ce vrei sa fac.”

“De ce faci asta?” – m-a intrebat cu lacrimi in ochi.

“Pentru ca imi pasa de tine.” – a fost raspunsul meu. “Si de casatoria noastra” – am adaugat.

In dimineata urmatoare am intrebat-o acelasi lucru. Si in urmatoarea zi. Si in urmatoarea. Apoi, in a doua saptamana, un miracol s-a intamplat. Cand m-am uitat la ea am vazut ca ochii ei erau plini de lacrimi. Nu si-a mai putut stapani emotiile si a lasat ca lacrimile sa ii curga siroaie pe obraji. Cand s-a oprit din plans mi-a spus:

“Te rog sa nu ma mai intrebi asta. Nu tu trebuie sa faci ceva. Eu sunt problema. Este greu sa traiesti alaturi de mine. Nu stiu de ce te incapatanezi sa stai langa mine si nu imi ceri divortul.”

In acel moment i-am ridicat barbia si am privit-o in ochi, apoi i-am zis “Pentru ca te iubesc. Ce pot face pentru a iti face ziua mai usoara?”

“Asta ar trebui sa te intreb eu!” – mi-a zis ea.

“Da, ar trebui. Dar lasa-ma pe mine sa fac aceasta schimbare. Trebuie sa stii cat de mult insemni pentru mine.” – am adaugat.

In acel moment a pus capul pe pieptul meu si a inceput sa planga. Am luat-o in brate; atunci am realizat ca ea este femeia alaturi de care vreau sa fiu toata viata.

“Te iubesc” – mi-a spus. Nu mai auzisem aceste doua cuvinte de foarte multi ani.

“Si eu te iubesc.” – i-am raspuns. “Deci… ce pot face pentru a iti face ziua mai frumoasa?”

“Putem sa iesim la o plimbare… doar noi doi.”

Am zambit, stiam ca eforturile mele incep sa dea rezultate. Am continuat cu aceasta intrebare mai mult de o luna. Si lucrurile s-au schimbat. Apoi Keri a preluat intrebarea, in fiecare dimineata intrebandu-ma “Cu ce ai nevoie de mine? Cum pot fi o sotie mai buna?”

Zidurile dintre noi s-au prabusit. Am inceput cu discutii semnificative pe care doream sa le rezolvam de cand ne stiam. Nu, nu ne-am rezolvat toate problemele. Nici macar nu pot spune ca nu ne-am mai certat de atunci. Insa luptele noastre s-au schimbat. Nu doar ca certurile au fost din ce in ce mai rare, insa le lipsea si energia pe care o aveau odata. Nu voiam sa ne mai ranim reciproc.

Eu si Keri suntem casatoriti de mai bine de treizeci de ani. Nu doar ca imi iubesc sotia, o ador. Imi place sa fiu cu ea. Am nevoie de ea. Suntem foarte apropiati si ne intelegem mai bine ca niciodata. Am invatat cum sa am grija de ea si, mai important, i-am castigat respectul. Casatoria este dificila. Dar grele sunt toate lucrurile pe care le facem in viata. Este un dar de la Dumnezeu sa ai un partener alaturi in toate momentele fericite, dar si triste, din viata ta.

De-a lungul timpului am invatat impreuna ca experienta noastra poate fi o lectie despre casatorie. Intrebarea pe care orice persoana trebuie sa o puna partenerului lui este “Ce pot face pentru a te ajuta sa fii fericita?” – asta inseamna dragoste – sa arati ca iti pasa de cel de langa tine, sa ii fii alaturi in momentele dificile si sa il ajuti sa se ridice cand cade.

Dragostea adevarata inseamna incredere, respect, fericire, compromisuri.

Nu spun ca ce s-a intamplat intre mine si Keri va functiona pentru toata lumea. Nici macar nu pretind ca toate casatoriile ar trebui salvate. Insa eu sunt incredibil de recunoscator pentru inspiratia pe care am avut-o in urma cu multi ani. Sunt recunoscator pentru ca familia mea a ramas unita, pentru ca inca am o sotie, pentru ca ea este acum cel mai bun prieten al meu, pentru ca ea este prima persoana pe care o vad cand ma trezesc dimineata. Sursa material: richardpaulevans / www.kudika.ro