Un baietel a fugit in brate la mama lui si a intrebat-o: “Mami, de ce plangi?”

Femeia a raspuns: “Pentru ca sunt femeie.”

“Nu inteleg” – a raspuns baietelul. Mama lui l-a strans puternic in brate si a zis: “Nu vei intelege niciodata.”

Mai tarziu, baietelul a mers la tatal lui si l-a intrebat: “De ce plange mami fara motiv?”

Tatal a raspuns: “Toate femeile plang fara motiv.”, apoi a continuat sa isi citeasca ziarul.

Baietelul a crescut si a devenit barbat in toata firea… si tot intreba pe cei din jurul lui de ce plang femeile.

In cele din urma, in timpul unei rugaciuni, barbatul l-a intrebat pe Dumnezeu: “Doamne, de ce plang femeile?”. In acea seara, Dumnezeu i-a raspuns:

“Atunci cand am creat femeia, i-am daruit cateva lucruri deosebite. I-am facut umerii suficient de puternici pentru a transporta greutatea lumii, dar suficient de delicati pentru a oferi mangaiere si alinare. I-am daruit putere pentru a suporta durerile nasterii si respinderea care vine de foarte multe ori de la copiii ei.

I-am daruit rezistenta pentru a continua sa mearga mai departe atunci cand toti ceilalti renunta si sa aiba grija de familia ei indiferent daca este obosita sau bolnava, fara sa se planga.

I-am daruit sensibilitate pentru a isi iubii copiii indiferent de situatie, chiar si atunci cand copilul ei i-a ranit inima.

I-am daruit taria de a fi alaturi de sotul ei in ciuda greselilor pe care acesta le face si am faurit-o dintr-o coasta de-a lui tocmai pentru a ii proteja inima barbatului ei.

I-am daruit intelepciune pentru a intelege ca un sot bun nu isi raneste niciodata partenera insa, uneori, ii pune la incercare rabdarea si puterea.

Si, in cele din urma, i-am daruit o lacrima pe care sa o verse. Depinde doar de ea sa o foloseasca ori de cate ori are nevoie.

Vezi, fiul meu… frumusetea unei femei nu este in hainele pe care le poarta, pantofii pe care ii cumapra sau modul in care isi piaptana parul.

Frumusetea unei femei trebuie vazuta in ochii ei caci acestia sunt intrarea catre inima ei, locul unde gasesti dragoste.”

Eram intr-o calatorie de afaceri, mergeam de la Vancouver catre Seattle; m-am oprit intr-un oras pentru a lua pranzul si a bea o cafea.

De la geamul cafenelei am vazut o femeie stand pe scarile unei cladiri de birouri; era zgribulita si tinea un “pachetel” mic in brate. Cersea, insa oamenii treceau pe langa ea de parca nici nu o vedeau. Parea distrusa.

Am terminat de mancat si am mers afara; m-am uitat in portofel si m-am gandit sa ii dau 50 de dolari ca sa isi ia ceva de mancare. Am ajuns la ea, plangea. Cand am privit-o de aproape mi-am dat seama ca este o copila. Parea de 14-15 ani. Iar acel “pachetel” din bratele ei era un copil infasurat in carpe si ziare.

M-am simtit ca si cum as fi fost lovit cu pumnul direct in piept; inima mea s-a oprit pentru o clipa.

S-a uitat la mine si mi-a cerut “cativa maruntisi”. Am rugat-o sa mearga cu mine sa ii cumpar ceva de mancare. Fix langa noi era un mic market; am intrat acolo si am cumparat putina mancare pentru bebelus (era foarte mic, avea 2-3 luni), apoi am luat-o cu mine in cafenea. I-am cumparat un sandwich, pe care l-a mancat in cateva secunde. I-am mai luat o placinta si un ceai cald.

Am inceput sa vorbim. Am aflat ca avea doar 15 ani, a ramas insarcinata, iar parintii ei au fost foarte dezamagiti de ea. S-a certat cu ei si a decis sa fuga de acasa. Era plecata de mai bine de un an. 
Am intrebat-o daca si-ar dori sa mearga acasa, insa a ezitat sa raspunda. Am incercat sa ma apropii de ea, spunandu-i ca parintii ei si-ar dori-o inapoi. Mi-a spus ca a furat 5.000 de dolari de la tatal sau; se pare ca 5.000 de dolari nu iti ajung foarte mult cand nu ai o casa; viata pe strazi este grea… foarte grea.

Voia sa se intoarca acsa, insa ii era teama ca parintii ei sa nu o goneasca. Am rugat-o sa foloseasca telefonul meu si sa sune acasa. Nu a vrut; atunci i-am spus ca o sa vorbesc eu ca sa aflu daca parintii ei vor sa stie despre ea. Intr-un final a fost de acord.

A format numarul si mi-a dat telefonul; mama ei a raspuns. Destul de jenat am inceput sa vorbesc. I-am spus ca fiica ei este cu mine si vrea sa vorbeasca cu ea. Am auzit un suspin si mi-am dat seama ca femeia plangea.

I-am dat telefonul fetei… nu a scos niciun sunet timp de cateva secunde. Lacrimile ii siroiau pe obraji, apoi a spus un rusinat “Buna, mami.”Au vorbit pentru cateva minute, apoi si-a luat la revedere si mi-a inmanat telefonul. Am mai vorbit si eu putin cu mama ei si i-am promis ca o voi ajuta pe fetita sa ajunga acasa.

Dupa ce am terminat de discutat, am inchis telefonul. Am lasat-o sa isi savureze ceaiul, apoi am condus-o la statia de autobuz; i-am cumparat un bilet de avion catre casa, i-am dat 100 de dolari si am mai luat si cateva scutece, servetele umede si gustari pentru drum.

Mi-a multumit de o mie de ori; cand am ajuns in fata autobuzului, am vazut ca plangea. Am luat-o in brate si i-am spus ca totul va fi bine. A urcat in masina si am asteptat pana cand a plecat.

Acum fata are 21 de ani si este la facultate. In fiecare an, de Craciun, primesc o felicitare de la ea. Numele ei este Makayla, iar copilul se numeste Joe.

Nu am spus acest lucru nimanui pana acum; ma simt bine stiind ca am facut ceva bun in aceasta lume.

Intr-o scurta conversatie, un barbat a intrebat femeia cu care se intalnea:

“Ce vrei cu adevarat de la un barbat? Ce fel de barbat cauti ca partener de viata?”

Ea s-a asezat linistita pe o banca uitandu-se direct in ochii lui, apoi l-a intrebat: “Chiar vrei cu adevarat sa afli asta?”

Fara sa clipeasca el a raspuns: “DA”

“Ca femeie in aceasta zi la si cu aceasta varsta simt ca sunt nevoita sa intreb un barbat CE POTI FACE PENTRU MINE SI EU NU POT FACE? Imi platesc singura facturiile. Ma ocup de treburile casnice fara ajutorul unei anumite persoane. Asadar, sunt in pozitia de a intrebat CE POTI PUNE PE MASA?”

Barbatul se uita la ea. In mod clar el a crezut ca ea se referea la bani. Insa apoi femeia l-a corectat repede si a marturisit:

“Nu ma refer la bani. Nu ma intereseaza aceasta parte, ma pot intretine si singura. Am nevoie de ceva mai mult. Am nevoie de un om care cauta excelenta in fiecare aspect al vietii.”

El s-a lasat pe scaun, si-a pus bratele unul peste celalalt si a rugat-o sa ii explice.

“Am nevoie de cineva cu care sa pot tine o conversatie si care imi poate da sfaturi in momente dificile. Nu am nevoie de un om simplu. Am nevoie de cineva care este spiritual si are o credinta… Am nevoie de cineva care castiga bine pentru ca nu vreau sa devina o povara financiara. am nevoie de cineva care este suficient de sensibil pentru a intelege prin ce trec ca femeie. Am nevoie de cineva puternic, suficient sa ma tina cu picioarele pe pamant. Am nevoie de cineva cu integritate, care accepta o relatie serioasa. Minciunile si jocurile nu sunt pentru mine… sau pentru un barbat puternic. Am nevoie de cineva care sa isi doreasca o familie. Am nevoie de cineva pe care sa il pot respecta.

Pentru a avea incredere in cineva, trebuie sa il respecti. Nu ma pot darui unui om care nu are grija de ale sale.

Si, apropo, eu nu caut… EL MA VA GASI. El se va recunoaste in mine. Nu va putea explica acea legatura, insa va fi mereu atras de mine. Dumnezeu a facut femeia pentru a fi de ajutor barbatului. Eu nu pot ajuta un barbat daca el nu se poate ajuta. “

Dupa ce a terminat de vorbit, femeia s-a uitat la barbatul cu care era. Era nedumerit, se uita cu ochii mari fix la ea.

El: “Ceri foarte multe”

Ea: “Valorez foarte mult.”

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.