Pentru unele persoane un status de pe Facebook poate avea o semnificatie mai mare decat ceea ce se intampla in lumea reala. Evaluam viata cuiva bazandu-ne pe fotografiile care apar pe profilul de Facebook. Si de multe ori ajungem sa interpretam gresit.

Potrivit BrightSide, cuplurile cu adevarat fericite nu isi posteaza intreaga viata pe Facebook.

Cand oamenii sunt fericiti cu relatia lor, ei traiesc in prezent, si nu pentru un like pe Facebook.

Daca totul merge bine in relatia lor, ei pur si simplu nu vad niciun sens pentru a pierde timpul postand online imagini si statusuri pentru a dovedi altora cat de fericiti sunt. Asta nu inseamna ca ei nu fac poze sau nu isi verifica feed-ul de Facebook, insa ce se intampla in viata lor este doar pentru ei, nu si pentru oamenii din jur.

Cuplurile care isi prezinta viata in lumea internetului pentru ca toata lumea sa vada nu au nimic de castigat din asta.

Dezvaluirea lucrurilor personale sau chiar a problemelor personale in social media este probabil cea mai putin eficienta metoda disponibila pentru a iti rezolva micile neintelegeri. O neintelegere se rezolva intotdeauna in doi, o surpriza facuta doar pentru tine ar trebui sa ramana doar pentru tine, o amintire destul de intima postata doar pentru a strangecateva zeci de like-uri nu va mai fi la fel de importanta.

Adevarata fericire vine cand esti cu adevarat fericit alaturi de cineva pe care il iubesti.

Nu poti castiga nimic daca postezi cat de fericita esti pe profilul de Facebook. Bucuria trebuie sa vina din a petrece timp impreuna, nu din a posta poze impreuna.

Nimeni nu trebuie sa dovedeasca nimic nimanui

Persoanele care sunt cu adevarat fericite nu au niciun interes in a isi impartasi iubirea pe Facebook. Ei nu trebuie sa dovedeasca nimanui ca au pe cineva in viata lor si ca totul merge de minune. Sunt fericiti si nici nu le pasa daca pe profilul lor apare ca sunt “Intr-o relatie” sau nu.

Si… cel mai important lucru:

Cercetatorii au descoperit ca cei care nu folosesc social media sunt, in general, mai fericiti decat cei care o fac pentru ca acestia nu trebuie sa se compare in mod constant cu colegii, prietenii sau cunostintele lor.

De prea multe ori uitam ca tot ce conteaza sunt vietile noastre reale, relatiile noastre, interactiunea cu oamenii dragi, experientele noastre si sentimentele pe care le avem… nu un like pe Facebook. sursa: kudika.ro 

Recent, intr-un zbor de la Varsovia catre Moscova m-am imprietenit cu o batranica draguta, care calatorea cu fratele ei. Cand am aterizat, ea m-a intrebat: “Te asteapta cineva?”.

Atunci mi-am amintit de instructiunile date de sotul meu: “Cand aterizeaza avionul, ia un taxi si vii acasa. Si nu sta la discutii cu nimeni!”.

Acesti oameni draguti s-au oferit sa ma ia cu masina, insa mi-au spus ca ma vor lasa in centrul orasului deoarece drumurile noastre erau destul de diferite.

Am acceptat imediat. Dupa ce am trecut de securitate, m-am urcat in masina lor. Eram cu gandul in alta parte si ma tot intrebam “Oare de ce nu a venit sa ma ia si pe mine de la aeroport? Cat de ocupat poate fi?”

Am ajuns in centrul orasului si ei au oprit masina, era timpul sa ne luam ramas bun si sa mergem pe drumuri diferite.

Era un trafic infernal. Ningea puternic. Imbracata doar intr-o jacheta, simteam cum gerul imi intra in oase. Incercam disperata sa gasesc un taxi, insa toate masinile erau ocupate. Zece minute mai tarziu mi-am dat seama ca nu am nicio sansa, asa ca am hotarat sa iau un autobuz. Am mers 15 minute pe jos, cu o geanta pe umar si un troler tras dupa mine, pentru a ajunge la statia de autobuz.

Dupa jumatate de ora, a venit si autobuzul care avea ruta catre zona in care stau.

Am intrat in casa. Am aruncat toate bagajele pe podea si m-am prabusit pe scaunelul de langa usa. Sotul meu era in living, asezat confortabil la laptop. El nu a putut veni sa ma intampine, insa a raspuns la zgomot: “Bine ai venit acasa, iubito!”

“Ce dracu? Ce ma fac eu cu tipul asta?” – mi-am spus in gand cand am inteles ca nici nu se deranjeaza sa vina sa ma sarute.

Daca ii spuneam ca nu am luat un taxi de la aeroport urma sa imi reproseze si sa ma invinovateasca pentru ca am trecut prin atatea. Ar fi gasit un motiv sa ma certe. Deja imi imaginam momentele.

In inima mea simteam ca ceva nu mai este in regula.

Cateva luni mai tarziu am inteles care este problema. Ma uitam la reality-show-ul “The Osbournes”. Mama incerca sa ii faca pe copii sa se urce in masina. Toti mergeau la aeroport sa isi intampine tatal. Copiii mormaiau: “De ce trebuie sa mergem noi sa il luam de la aeroport?”… apoi o imitau pe mama lor, repetand cu o voce amuzanta “Pentru ca il iubiiiiiim.”.

Apoi s-au calmat, au urcat in masina si au mers linistiti catre aeroport.

Atunci a fost momentul in care am inteles totul. Noi asteptam oamenii dragi nu pentru ca vin cu bagaje… ci pentru ca ii iubim. Da, dragostea inseamna sa iti astepti iubita la aeroport. Sa o imbratisezi si sa ii spui “Ce bine ca te-ai intors. Mi-a fost dor de tine.”

La urma urmei, nu am inceput o familie pentru a mi se spune “Ia un taxi!”, “Nu ma deranja!”. Am creat o familie pentru ca vreau ca cineva sa ma astepte la aeroport si sa ma caute prin multime.

Doar aminti-va… Relatiile frumoase au nevoie de multa munca. Ozzy Osbourne este suficient de bogat pentru a avea un sofer – dar prima persoana pe care Ozzy vrea sa o vada cand ajunge acasa nu este soferul. Oamenii pe care ii iubim sunt mult mai importanti. sursa: kudika.ro / autor: Natalia Radulova via BrightSide