Daca povestea pe care urmeaza sa v-o spun ar putea schimba macar parerea unei persoane despre batrani, atunci lumea ar putea deveni putin mai buna. Treptat putem indrepta lucrurile…

Astazi, cand mergeam spre casa, am vazut un batranel incercand sa traverseze strada. Se misca destul de greu si cu foarte multa atentie. Am trecut pe langa el, m-am uitat atent, apoi am continuat sa merg. Dupa cateva secunde mi-am spus in gand “La dracu cu asta!” si m-am intors dupa el.

Cand l-am ajuns din urma l-am intrebat unde merge. Mi-a raspuns ca in centru, la supermarket; asta inseamna doi kilometri… cam mult pentru el. L-am rugat sa imi permita sa il duc cu masina. In acel moment am vazut lacrimi in ochii lui, iar pe fata lui s-a asternut un zambet suav. A acceptat imediat.

Pe drum, am aflat ca are 89 de ani si ca este 80% orb. Locuieste singur de 20 de ani (de la moartea sotiei lui).

In urma cu doi ani a fost lovit de o masina; soferul a fugit de la locul accidentului. De atunci are probleme la soldul drept si ii este foarte greu sa se deplaseze. Cand am ajuns in supermarket l-am lasat sa isi faca linistit cumparaturile… insa el parea ca are chef de vorba.

In drum spre casa mi-a spus cel mai trist lucru din lume… nimeni nu a mai vorbit cu el de ani buni. Nici macar o persoana nu l-a intrebat daca are nevoie de ceva sau daca il poate ajuta sa traverseze strada. 

De ce oamenii batrani sunt uitati de familie, de oameni? Data viitoare cand vezi o persoana batrana pe strada, ofera-i ajutor, zambeste-i… fa ceva pentru ea. Batranetea este grea… mai ales daca este traita de unul singur. sursa: www.kudika.ro

“Mami, ce faci acolo?” – a intrebat fetita de doar cinci anisori.

“Gatesc o tava de pui cu legume pentru vecina noastra.” – a raspuns mama.

Fetita: “Dar de ce?”

Mama: “Pentru ca doamna Ana este foarte trista. Ea si-a pierdut fiica si are inima zdrobita. Pentru putin timp noi trebuie sa avem grija de ea.”

Fetita: “De ce, mami?”

Mama: “Vezi tu, draga mea… atunci cand cineva este foarte foarte trist, nu se mai poate ocupa de treburile micute, cum ar fi pregatirea cinei sau alte treburi. Noi suntem vecinii si prietenii ei si trebuie sa o ajutam in aceste momente. Doamna Ana nu va mai putea niciodata sa isi imbratiseze fetita sau sa stea de vorba cu ea. Nu va mai putea face niciodata acele lucruri minunate pe care mamicile si fetitele lor le fac impreuna. Esti o fetita inteligenta, draga mea. Poate te vei gandi la o modalitate de a ajuta la rezolvarea problemei doamnei Ana.”

Micuta a mers in camera ei si s-a gandit serios la aceasta provocare si la ce ar putea sa faca pentru a o ajuta pe doamna Ana sa nu mai aiba inima franta. Cateva minute mai tarziu ea avea solutia… a luat-o la fuga si, cand a ajuns in fata casei vecinei, s-a oprit, si-a aranjat rochita si a batut la usa.

“Buna, draga mea” – i-a spus doamna Ana, usor surprinsa ca o vede.

Ochii ei erau rosii, se vedea ca plansese foarte mult.

“Cu ce te pot ajuta?” – a continuat femeia.

Fetita: “Mami spune ca ti-ai pierdut fiica si ca esti foarte, foarte trista, cu inima zdrobita.”

A bagat mana in buzunarul rochitei si a scos un plasture.

“Este pentru inima ta rupta bucatele. Stiu ca atunci cand ma lovesc, mami imi pune un plasture si imi spune ca vindeca. Si tu te vei vindeca”

Doamna Ana nu si-a mai putut stapani lacrimile. Ea a ingenuncheat si a imbratisat fetita. Printre lacrimi, a spus: “Multumesc mult, draga mea, ma va ajuta foarte mult.”

Femeia a cumparat un breloc de chei, in care a pus plasturele primit de la fetita vecinei sale. Acest act de bunatate a convins-o ca viata merge mai departe. Brelocul l-a pus la cheile sale, pe care le folosea in fiecare zi. Ea stia ca pentru a se vindeca are nevoie de timp… plasturele a devenit simbolul ei pentru vindecare. sursa: www.kudika.ro

Un barbat si logodnica lui s-au casatorit. A fost o petrecere foarte mare. Familiile lor si toti prietenii au venit pentru a fi martori la ceremonia minunata. Mireasa a fost superba, imbracata intr-o rochie alba din dantela, iar mirele a aratat ca scos din reviste in costumul lui negru.

Toti cei prezenti spuneau ca dragostea pe care o aveau unul pentru celalalt era adevarata.

Cateva luni mai tarziu, sotia i-a facut sotului o propunere:

“Am citit intr-o revista, in urma cu putin timp, despre o modalitate inedita prin care ne putem apropia si mai mult, intarind relatia dintre noi. Fiecare va scrie o lista cu lucrurile pe care le gasim un pic enervante la celalalt. Apoi, vom discuta despre modul in care putem rezolva aceste situatii impreuna astfel incat viata noastra sa fie una fericita.”

Sotul a fost de acord cu ea, asa ca fiecare a mers intr-o camera separata pentru a se gandi la lucrurile care i se par enervante la cealalta persoana.

In dimineata urmatoare, la micul dejun, au decis sa treaca prin listele lor.

“Voi incepe prima” – s-a oferit sotia. Ea a scos lista sa.

A avut destul de multe lucruri de spus – scrisese trei pagini. In timp ce citea cu voce tare lucrurile care nu ii plac la sotul sau, si-a ridicat privirea si a observat cum lacrimile incepeau sa apara in ochii sotului sau. 
“Ce s-a intamplat?” – a intrebat ea.

“Nimic” – a raspuns sotul. “Continua sa citesti.”

Femeia a continuat sa citeasca pana cand a terminat toate cele trei pagini, apoi a impaturit foile si si-a pus mainile peste ele.

“Acum trebuie sa citesti si tu lista ta, apoi vom discuta despre lucrurile pe care le-am scris amandoi.” – a spus ea.

Tacut, sotul a marturisit: “EU NU AM NIMIC PE LISTA MEA. Cred ca esti perfecta asa cum esti tu. Nu vreau sa schimbi absolut nimic pentru mine. Esti frumoasa si minunata si nu as vrea sa incerc sa te schimb nici sufleteste.”

Sotia, profund miscata de sinceritatea si dragostea lui si-a plecat capul si a inceput sa planga.

Amintiti-va asta: Nimeni nu este perfect, insa imperfectiunile sunt cele care ne fac unici. sursa: www.kudika.ro

1...697071...216Pagina 70 din 216
Poze24 © 2026. |

| POLITICA DE CONFIDENTIALITATE

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.