Am terminat de luat micul dejun (pregatisem omleta si bacon) si imediat copiii mei s-au imprastiat prin diferite colturi ale casei.

Sotul meu s-a asezat pe canapea cu bebelusul. Am zambit cand i-am vazut chicotind, apoi m-am apucat de strans. Stau la postul meu in bucatarie, unde simt ca lucrez 24/7… toata ziua, zi de zi, facut mancare, aranjat masa, strans masa, spalat vase, curatenie si tot asa.

Si, dintr-o data, zambetul meu a inceput sa dispara. M-am gandit “Nu ar fi mai rapid daca toti am ajuta la strangerea mesei, la curatenie, astfel incat toti sa ne relaxam apoi impreuna? Nu ar fi mai bine daca micutii mei ar fi invatat ca mamele nu sunt menite sa fie singurele care curata? Nu ar trebui ca spatiul pe care toti il avem in comun sa fie o responsabilitate comuna?”

Asa ca… am spus-o.

“Hei, baieti.” Faceam apel la cei patru omuleti pe care ii nascusem. “Hai sa curatam mai repede impreuna. Cand terminam, jucam toti un joc.”

Niciun raspuns.

Sotul meu, simtind ca sunt deranjata de ce se intampla, s-a ridicat de pe canapea si, cu o voce dura, a spus: “Hai, copi, sa o ajutam toti pe mama sa faca curat!”

Atunci am realizat, intr-o cerinta inocenta care, cumva, i-ar motiva pe copiii mei, ca eu si sotul meu am facut o greseala majora. Pentru ca a face curatenie – la orice nivel in casa noastra – nu ar trebui sa fie pentru a ma ajuta pe mine.

NU, DRAGA SOT SI COPII… VOI NU FACETI CURATENIE PENTRU MINE.

Curatenia nu intra in sarcinile mele de parinte care sta acasa. De asemenea, va spun ca nu ma deranjeaza sa fac ordine in casa. Sunt aici, in casa mea, si nu consider “munca domestica” mai usoara decat oricare alt tip de munca. Este un “serviciu” important pentru familia mea si sunt fericita sa il faca.
Insa… intotdeauna exista un “insa” – nu este responsabilitatea mea doar pentru ca se intampla sa fiu sotie si mama.

Fiecare familie este diferita, iar in fiecare familie rolurile si responsabilitatile sunt impartite in mod diferit.

Dar, in casa noastra, se intampla ca eu sa lucrez cu norma intreaga si sa am un venit egal cu cel al sotului meu, in timp ce stau si acasa cu copiii. Pentru a realiza toate astea, am vrut sa schimb unele lucruri inclusiv cata curatenie pot face intr-o zi. Sa fiu sincera, nu mai curat precum curatam inainte. 
Inainte faceam curatenie cand sotul meu era la munca; el seara venea intr-o casa curata si frumoasa.

Acum, am ajuns sa ma trezesc dimineata mai devreme si sa ma pun in pat la miezul noptii pentru ca trebuie sa curat… la un moment dat am platit o femeie sa vina sa imi faca curat.

Si am inteles ca…

1. Sunt foarte multe treburi de facut in casa noastra;

2. Mi-am invatat copiii sa creada ca este de datorita mea sa fac curat.

De fiecare data cand l-am rugat pe sotul meu SA MA AJUTE cu rufele sau le-am cerut copiilor SA STRANGA CU MINE jucariile din toata casa… eu am simtit ca nu imi realizez sarcinile de masa. Sincer, nu vreau sa cresc copii care cred ca mama trebuie sa faca mancare, curatenie si sa tina o casa intreaga.

Vreau copii care sa isi dea seama ca a face treburile casei nu este de datoria mea, ca mama. Aceasta este o munca importanta pe care toti ar trebui sa o facem. Ii voi multumi sotului meu pentru ca merge sa curete in baie cand eu sunt prinsa cu treaba la locul de munca? Desigur! Imi voi lauda copiii cand voi vedea ca au facut curat in camerele lor pentru ca vor sa ma multumesca? Bineinteles!

Asa ca, va promit, nu este vorba de reguli stricte… este vorba despre realizarea ca vreau sa intelegem ca nu este de datoria mea sa ma ocup de o casa intreaga. Nu e vorba nici despre sotul meu sau casnicia mea. Este vorba despre cresterea copiilor nostri in adulti.

Acest lucru nu este despre cine ce face, roluri sau chiar egalitatea intre femei si barbati. In mintea mea, acest lucru se reduce la un simplu fapt de viata: suntem o familie si suntem impreuna in asta.

In unele zile, se simte ca o lupta grea pe care nu o voi castiga si ar trebui sa renunt sa mai lupt… insa voi sta ferm pe pozitie si voi incerca sa ii fac sa inteleaga ca cei mici nu fac ordine in camerele lor pentru mamele lor si sotii si partenerii nu strang rufele pentru sotiile lor… facem asta unul pentru altul pentru ca suntem o familie. sursa: babble.com / www.kudika.ro