Un barbat s-a oprit la o florarie pentru a comanda un buchet de flori pentru mama lui, care locuia la cateva sute de kilometri distanta de el. Imediat ce a iesit din masina, a observat o fetita stand pe bordura suspinand.

Politicos si impresionat de lacrimile fetei, barbatul s-a apropiat de ea si a intrebat-o daca totul este in regula.

Am vrut sa cumpar un trandafir rosu pentru mama mea. Dar am doar 4 lei si un trandafir costa 5 lei.

In acel moment, barbatul a zambit si a spus: “Vino cu mine. O sa iti cumpar eu un trandafir.

Cei doi au intrat in magazin… vanzatoarea i-a oferit fetitei un trandafir, barbatul a platit, apoi a facut o comanda de un buchet mare de lalele pentru mama lui. In timp ce ieseau din florarie, acesta s-a oferit sa o duca pe fata cu masina acasa.

Da, va rog! Ma puteti lasa la mama.” – a spus tanara zambind, incercand sa isi stearga lacrimile de pe obraz.

Drumul a fost unul tacut si destul de scurt. In timp ce treceau prin fata unui cimitir… fetita l-a rugat sa opreasca. S-a dat jos din masina si a facut cativa pasi… a ajuns in fata unui mormant proaspat sapat. Pe pamantul inca umed, tanara a pus trandafirul.

In acel moment, barbatul s-a intors la florarie, a cumparat un buchet mare de flori si a plecat la drum. El a condus 300 de km fara oprire pentru a ajunge la casa mamei sale.

Viata este scurta. Petrece mai mult timp alaturi de persoanele dragi din viata ta. Bucura-te de fiecare moment cu ei inainte de a fi prea tarziu. Nu este nimic mai important in viata decat familia. sursa: www.kudika.ro

– “Ai vrea sa-mi iei un interviu”… zise Dumnezeu.
– “Daca ai timp”… i-am raspuns.

Dumnezeu a zambit si mi-a spus:

“Timpul meu este eternitatea… Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?”

Eu: “Ce te surprinde cel mai mult la oameni?”

Dumnezeu mi-a raspuns: “Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca….iar apoi tanjesc iar sa fie copii; ca isi pierd sanatatea pentru a face bani iar apoi isi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.

Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.”

Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.

Apoi am intrebat: “Ca parinte, care ar fi cateva dintre lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copiii tai?”

Dumnezeu: “Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani pentru ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult. ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu inca nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca, de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insisi.”

Eu: “Multumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?”

Dumnezeu m-a privit zambind si a spus: “Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna.” sursa material: Octavian Paler

Trecand prin fotografiile facute cu telefonul meu, vad aceasta poza. Sunt socata. Cine a facut aceasta poza hidoasa cu mine?

Dezgustul si nervii ma cuprind, iar ochii mi se umezesc. Chiar cand vreau sa o sterg, baiatul meu intra in bucatarie.

“Stii cine mi-a facut aceasta poza?” – il intreb nervoasa.

Ii intorc ecranul telefonului pentru ca el sa vada despre ce vorbesc. Pe fata lui apare un zambet.

“Eu am facut-o. Erai asa frumoasa stand acolo, nu m-am putut abtine.”

“Stiti ca trebuie sa ma intrebati inainte de a imi folosi telefonul pentru a face poze.” – spun eu.

“Stiu.” – imi marturiseste… “Dar, mama, uite cat de frumoasa esti.”

Ma uit din nou la poza si incerc sa vad ce vede el. Fiica mea intra si ea in bucatarie si se uita la imagine.

“Ar putea fi o carte postala, mama.” – spune ea zambind. “Esti atat de frumoasa, fara griji. Imi place mult poza.”

Respir adanc… Exact de asta aveam nevoie. Intotdeauna am fost setata sa ma concentrez asupra defectelor si imperfectiunilor. Incerc sa ma uit mai atent la imagine. Inca vad coapsele denivelate din cauza grasimii. Dar mai vad si o mama obosita care se relaxa dupa o plimbare de cateva ore pe plaja cu copiii. Inca vad bratele dolofane. Dar vad si bratele puternice ale unei mame care tocmai ce isi ajutase copiii sa se urce pe o stanca pentru a vedea mai bine… Inca vad o femeie grasa care vrea sa isi ascunda corpul greu si mare. Dar mai vad si o mama aventuriera care isi iubeste copiii din toata inima.

La fel ca multe femei, m-am luptat cu greutatea cea mai mare parte din viata mea. Nu e ceva de care voi scapa vreodata; nu am o constructie a corpului firava… niciodata nu am avut.

Acum, sunt mai grasa decat am fost in ultimii 10 ani… Dar totusi…

De data asta nu am lasat ca greutatea sa ma opreasca din a fi fericita. Acum port bluzite, rochite si costume de baie in public. Uneori mi se pare ca sunt atractiva.

Da, m-ati auzit… “Ma simt draguta. Da, draguta.”

Sa fie oare pentru ca imbatranesc? Poate ca nu mai trebuie sa ma ingrijorez atat de mult cu privire la modul in care arat? Sau poate ca micutii mei ma privesc cu ochii lor adorabili?

Sincer, nu mai conteaza. Important este ca nu imi mai urasc corpul. Acesta este un pas imens pentru mine si trebuie sa recunosc ca uneori nici nu imi vine sa cred. Nu renunt la exercitiile fizice si la o alimentatie sanatoasa. Voi depune eforturi in continuare pentru ca vreau sa fiu sanatoasa.

Insa acum, chiar in acest moment, vreau sa imi iubesc corpul asa cum este el. Vreau sa fie in regula sa ma privesc si sa ma vad asa cum ma vad copiii mei.

Va multumesc, dragii mei copii. Voi mi-ati schimbat viata. sursa material: bridgettetales.com / www.kudika.ro

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.