Clasa a 10-a.

Asa cum stateam in banca in timpul orei de engleza, m-am uitat la fata de langa mine. Stiam ca este “cea mai buna prietena a mea”. Ma uitam la parul ei lung, negru si matasos si imi doream sa fie al meu. Dupa ore, a venit la mine si mi-a cerut notitele de la ora la care lipsise ieri. Mi-a spus “Multumesc” si mi-a dat un sarut pe obraz. Am vrut sa ii spun ca mi-as dori sa fim mai mult decat “cei mai buni prieteni”, ca o iubesc… dar eram prea timid.

Clasa a 11-a.

A sunat telefonul. La celalalt capat era ea. Plangea, murmurand printre suspine cum dragostea vietii ei i-a frant inima. Mi-a cerut sa vin la ea ca sa nu fie singura. In cateva secunde am iesit din casa.

M-am asezat langa ea pe canapea, m-am uitat la ochii ei plini de lacrimi dorindu-mi sa o pot alina. Dupa doua ore, o comedie proasta si trei pungi de chipsuri, ea a decis sa mearga la culcare. S-a uitat la mine si mi-a spus “Multumesc”; mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii spun mai multe, voiam sa ii marturisesc adevarul, voiam sa stie ca o iubesc… dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Ultimul an

Cu o zi inainte de bal, am gasit-o la iesirea din scoala; ma astepta. “Iubitul meu este bolnav.” – mi-a spus. “Nu se simte foarte bine si nu poate sa mearga la banchet. Mai tii minte cum in clasa a 7-a am facut o promisiune? Am spus ca daca niciunul dintre noi nu are un insotitor pentru banchet, vom merge impreuna ca cei mai buni prieteni.” Bineinteles ca stiam. Si am mers impreuna…Cand ne-am intors de la petrecere, am condus-o acasa, pana la usa de la intrare. M-am uitat in ochii ei, voiam sa ii spun mai multe, insa stiam ca ea ma vede doar ca pe un prieten. Apoi mi-a spus “M-am distrat de minune, multumesc!” si mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii marturisesc adevarul, voiam sa stie ca o iubesc… dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Ziua absolvirii

A trecut o zi, apoi o saptamana, apoi o luna. Inainte de a clipi, era ziua absolvirii. Am privit cum trupui ei perfect plutea ca un inger pe scena pentru a isi ridica diploma. Voiam sa fie a mea, insa ea nu stia asta… Inainte ca toata lumea sa plece acasa, a venit la mine. Dupa ce am imbratisat-o am vazut lacrimi pe obrajii ei. Si-a ridicat capul si mi-a spus: “Tu esti cel mai bun prieten al meu, multumesc.” si mi-a dat un sarut pe obraz. Voiam sa ii spun mai multe, voiam sa ii marturisesc ca nu vrau sa fim doar prieteni. Voiam sa stie ca o iubesc, dar eram prea timid si nu stiu de ce.

Cativa ani mai tarziu

Stateam intr-o biserica. Acea fata se casatorea. Am privit-o cum a spus “Da, vreau” si a inceput o noua viata, casatorita cu un alt barbat. Voiam sa fie a mea, sa o fac fericita. Dar ea ma vede doar ca pe un prieten. Cand m-a vazut, a venit la mine, m-a sarutat pe obraz si mi-a spus “Multumesc”. Chiar si atunci parca i-as fi spus ca o iubesc… dar am fost prea timid si nu am facut-o.

Inmormantarea

Anii au trecut, m-am uitat la sicriul unei fete care imi spunea ca sunt “cel mai bun prieten al ei.” La inmormantare, parintii au citit un mic jurnal de-al ei pe care il scrisese in anii liceului: “Ma uit la el dorindu-mi sa fie al meu, dar el nu ma vede asa. Vreau sa ii spun, vreau sa stie ca nu vreau sa fim doar prieteni. Vreau sa ii spun ca il iubesc, dar sunt prea timida si nu stiu de ce. As vrea sa imi spuna ca ma iubeste.”

“Si eu as vrea asta” – mi-am spus in gand, amintindu-mi de toate momentele pe care le-am ratat de teama de a fi refuzat. Nu astepta ca fericirea sa se intample fiindca asta te va face sa astepti pentru totdeauna. sursa: www.kudika.ro

cea-mai-ieftina-sursa-de-incalzire-pe-timp-de-iarna-centrala-verde-pe-care

Centrala bio cu compost este o invenție atribuită francezului Jean Pain (1928-1931) și poate fi construită de către orice gospodar, cu o investiție minimă.

Sistemul inovativ pe bază de compost poate să asigure fermei, casei de la țară și solarului toată clădura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural.

La baza centralei verzi se află, așa cum vă puteți da seama, proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasă de oțel, iar sistemul bio poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni – după care compostul trebuie schimbat.

Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri.

Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își contruiască singuri sursa de apă caldă și căldură.

Ca și material de bază apreciat ca fiind cel mai eficient, fermierii europeni recomandă frunzele și lemnul tocat de foioase (se pot folosi ramurile rămase în urma lucrărilor sezoniere din livezi sau parcuri). Cel mult 15% din compost poate fi reprezentat de lemn de pin, considerat mult prea ”acru” pentru microorganismele ”angajate” în descompunere.

În general, ca materiale de bază se folosește lemn verde bine tocat, o țeavă care conduce ușor căldura, o pompă și oțel de construcție folosit la garduri sau chiar gard din oțel galvanizat. Odată ce lemnul este tocat, ridicarea sistemului se poate face în doar 6 ore, dacă se folosește și tractor cu un încărcător de mici dimensiuni.

Cum se construiește

Deloc de ignorat, ”centrala” este construită având la bază o folie de plastic groasă, precum cele folosite la amenajarea iazurilor, și care va asigura mai ales succesul primei faze de amenajare, când compostul este bine alimentat cu apă pentru a determina putrezirea lemnului. Peste folia de plastic se pune lemn tocat, apoi țeava în formă circulară și fixată de structură pentru a-și menține forma concentrică. Se repetă apoi procedeul pentru alte patru straturi de țeavă și cinci de lemn tocat (ultimul deasupra).

În privința secretelor care asigură funcționarea centralei cu compost, fermierii francezi spun că este important ca lemnul să nu fie tocat foarte fin, pentru ca bucățile să permită oxigenarea în interior și stimularea procesului de descompunere. Un alt element important este udarea permanentă în primele patru zile, în așa fel încât compostul să fie cel puțin 70% bine înmuiat. Se pare că o greșeală frecventă ce poate da peste cap planurile fermierului este ca acesta să nu ude suficient sau să nu aibă lemn crud în componența ”centralei”.

Frumusețea acestui sistem este că materiale inițiale – țeava, gardul, pot fi refolosite timp de 10-15 ani, cu aceeași eficiență. Centrala cu compost este o soluție și pentru încălzirea solariilor pe timp de iarnă. sursa: agrointel.ro

Rita este patolog. Are 42 de ani. Are degete subtiri si lungi. Fumeaza un pachet de tigari pe zi, foloseste un limbaj vulgar si nu ii este frica de moarte. Rita are un sot cu 9 ani mai tanar decat ea. El este un arhitect respectat intr-o firma de constructii foarte importanta… si este un barbat cu adevarat frumos. El face cele mai delicioase prajituri si in fiecare seara, alaturi de Rita, le spune povesti de noapte buna gemenilor. Daca Rita trebuie sa lucreze pana mai tarziu, el se ocupa de toate treburile casnice.

Andreea, este psiholog. Primul ei sot, un chirurg militar, a fost ucis in urma cu 12 ani. Anul trecut, ea s-a recasatorit cu Bill, un cameraman care mergea prin toata lumea alaturi de ea pentru reportaje si operatiuni de salvare. La inceput, ei erau doar prieteni. Apoi, Andreea a avut un accident, iar tipul si-a petrecut sase luni pentru a avea grija de ea. In tot acest timp, el a lucrat part time – cameraman pentru nunti. In ciuda previziunilor sumbre ale medicilor, prietena mea si-a revenit complet. Ea are acum un sot iubitor, iar fiul ei ii spune deja barbatului “tata”.

Maria. Ea este profesoara de filosofie. Sotul Mariei nu a terminat o facultate; el a construit casa in care locuiesc ei acum. Barbatul se ocupa de treburile casnice cot la cot cu Maria, isi adora copiii si cred ca este cel mai iubitor sot din lume. Maria este obsedata de cariera ei, iar planurile sale actuale implica un stagiu de un an in China. Sotul Mariei o sustine in aceasta alegere. Poate ca nu stie el cine este Hegel… sau poate ca nu va intelege nimic dintr-o lucrare despre existentialism. Cu toate acestea, el stie ce numar poarta Maria la pantofi si nu uita niciodata de aniversarea nuntii lor.

De fiecare data cand oamenii incep sa imi spuna de toate calitatile ideale pe care o femeie trebuie sa le aiba pentru a isi gasi un sot iubitor sau un partener de viata, eu rad… in hohote. Nu trebuie sa fii ideala, nu trebuie sa fii perfecta pentru a iti gasi sufletul pereche. Trebuie doar sa fii compatibila cu acea persoana, pastrand in acelasi timp toate ranile si durerile tale. In aceasta viata cari dupa tine un bagaj pe care nu il poti lasa la usa in momentul in care incepi o noua relatie. sursa: kudika.ro

Bine ai venit!
Cu un Like Urmăresti cele mai noi BANCURI pe pagina de Facebook.